Odată, un avocat a vândut o fântână unui profesor universitar.
La două zile după încheierea vânzării, avocatul s-a întors și a spus:
— Ți-am vândut fântâna, dar nu și apa din ea. Dacă dorești să folosești apa, va trebui să plătești o taxă suplimentară.
Profesorul a zâmbit calm și i-a răspuns:
— Nu te-am chemat pentru a discuta despre preț… Ci doar să-ți spun: dacă apa este, într-adevăr, a ta, îți dau timp până mâine să o scoți din fântâna mea. În caz contrar, va trebui să-ți percep chirie.
Luându-l prin surprindere, avocatul a început să se bâlbâie:
— Glumeam, desigur…
Profesorul, cu un zâmbet plin de înțeles, i-a răspuns:
— Și eu cred că profesori ca mine formează avocați ca tine. Tu cauți succesul. Eu caut excelența.
Atunci când înțelepciunea catedrei întrece viclenia tribunalului, ne amintim cu recunoștință de dascăli — arhitecții tăcuți ai inteligenței.
