Ali Baba și cei 40 de hoți din guvern și politica românească


Basmele nu mor. Se transformă. Îmbracă haine noi, dar păstrează înțelesuri vechi. Povestea lui Ali Baba și a celor 40 de hoți nu mai aparține doar Orientului fermecat; ea s-a mutat, tăcut, în realitatea cenușie a României contemporane. Doar că hoții de azi nu mai mânuiesc iatagane, ci pixuri birocratice și legi croite pentru uz personal.

Peștera plină de aururi s-a transformat în bugete publice, fonduri europene și licitații cu rezultat știut dinainte. Nu mai este nevoie de formule magice ca „Sesam, deschide-te!”, ci doar de o semnătură de ministru, de un aviz favorabil sau de o tăcere cumpărată. Dacă în poveste comorile erau furate din caravane, în România ele se scurg din spitale, școli, drumuri neterminate sau proiecte fantomă.

Cazuri precum cel al Elenei Udrea, cu ecoul său de milioane de euro din „Gala Bute”, sau afacerile Tel Drum, ce au gravitat în jurul lui Liviu Dragnea, nu sunt doar simple episoade de corupție. Ele sunt expresia unui sistem care s-a obișnuit să funcționeze în umbră, între „frați de partid”, cum ar fi hoții din poveste, uniți prin jurământul lăcomiei.

Dar cine este Ali Baba în toată această poveste? E cetățeanul de rând, omul simplu care muncește, plătește taxe și speră, încă, că lucrurile se vor schimba. El descoperă întâmplător „peștera”, adică adevărul: printr-un articol de presă, printr-o investigație jurnalistică sau printr-un denunț anonim. Însă, la fel ca în basm, el devine ținta celor care au de pierdut — nu de puține ori intimidat, ignorat sau batjocorit.

România pare prinsă într-o buclă narativă, în care hoții revin mereu, sub alte nume, alte partide, alte culori. Iar Ali Baba rămâne mereu singur în fața unui sistem complicat și plin de capcane. Totuși, speranța vine din curajul celor care nu mai acceptă să tacă. Jurnaliști, magistrați, tineri implicați civic — ei sunt personajele noi, ce pot schimba deznodământul acestei povești rescrise în realitate.

Până atunci, trăim un basm întors pe dos: cu hoții la putere și cu oamenii cinstiți căutând drumul către dreptate. Dar basmele, oricât de întunecate ar fi, au un final. Iar poate într-o zi, România va ieși din peștera lăcomiei și va învăța să trăiască în lumină.

Related posts

PAMFLET Mistrețul cu colți de staniol

Către o tânără care mă ceartă că nu ofer soluții practice la criza morală, spirituală și economică a României

Demisia lui Dragoș Anastasiu nu închide scandalul. Abia îl deschide

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult