Ați reușit să faceți din România un cimitir economic
Ați reușit, domnilor conducători, să transformați o țară binecuvântată de Dumnezeu într-un cimitir economic.Ați îngropat fabrici, uzine, șantiere, visuri, speranțe. Ați vândut, ați distrus, ați ruinat. Ați tăiat din rădăcină tot ce dădea viață acestei națiuni și ați ridicat, în locul muncii cinstite, un monument grotesc al hoției și nepăsării.În locul zgomotului de producție, azi se aud doar ecourile falimentelor. În locul aburilor fierbinți ai industriei, bate vântul pustietății prin halele goale.Tot ce a fost construit cu sudoare, sacrificiu și credință în viitor a fost dat la fier vechi, pentru ca niște grupuri de interese să-și rotunjească averile și să-și clădească vilele pe ruinele țării.România, cândva un organism viu, plin de forță creatoare, a fost transformată într-un muzeu al neputinței și al jafului organizat.Țăranii nu mai au cui să vândă, muncitorii nu mai au unde lucra, tinerii nu mai au de ce să rămână.Dintr-o țară care producea, am devenit o piață de desfacere. Dintr-un popor harnic, am devenit un popor al supraviețuirii prin mila altora.Voi ați închis tot: combinate, rafinării, mine, ferme, păduri, gânduri.Ați închis chiar și curajul românilor de a mai crede că se poate trăi cinstit aici.În locul economiei reale, ați ridicat imperiul contractelor publice umflate, al banilor sifonați, al firmelor de partid și al clientelei politice.Ați inventat o economie care nu produce, ci doar devorează.Ați reușit să faceți din România o țară care exportă tot ce are mai bun: oameni.Exportăm inteligență, forță de muncă, medici, ingineri, profesori — tot ce mai respiră verticalitate.Iar voi, rămânând aici, v-ați proclamat „salvatori”, în timp ce țara moare cu fiecare zi în care tăceți sau vă mințiți reciproc în funcții și cabinete.Ați reușit performanța diabolică de a ucide demnitatea economică a unui popor.Ați îngropat ideea de valoare, de muncă, de merit.Ați creat o economie în care cel cinstit e marginalizat, iar cel corupt prosperă.Unde legile nu protejează producția, ci corupția.
Unde incompetența e răsplătită și profesionalismul e batjocorit.România nu mai respiră prin economie, ci prin credite.Nu mai crește, ci se împrumută. Nu mai planifică, ci improvizează.Totul e pe datorie, pe împrumut, pe hârtie.Un stat care trăiește ca un bolnav ținut artificial în viață, fără să mai știe ce înseamnă sănătatea economică reală.Și totuși, în ciuda morții economice, acest popor mai are inimă.O inimă care bate în satele depopulate, în antreprenorii cinstiți care nu se lasă, în tinerii care încă visează să construiască ceva aici.Dar până când vor mai rezista acești oameni?Cât mai poate supraviețui un popor într-un cimitir economic condus de gropari cu diplome false și conturi în paradisuri fiscale?Ați reușit, da.Ați făcut din România un cimitir economic, dar nu veți reuși să-i ucideți sufletul.Pentru că el încă respiră în fiecare om care refuză să se vândă.În fiecare român care muncește cinstit, care nu se pleacă, care încă mai crede că această țară merită o înviere.Ați reușit să faceți din România un cimitir economicAți reușit, domnilor conducători, să transformați o țară binecuvântată de Dumnezeu într-un cimitir economic.Ați îngropat fabrici, uzine, șantiere, visuri, speranțe. Ați vândut, ați distrus, ați ruinat. Ați tăiat din rădăcină tot ce dădea viață acestei națiuni și ați ridicat, în locul muncii cinstite, un monument grotesc al hoției și nepăsării.În locul zgomotului de producție, azi se aud doar ecourile falimentelor. În locul aburilor fierbinți ai industriei, bate vântul pustietății prin halele goale.Tot ce a fost construit cu sudoare, sacrificiu și credință în viitor a fost dat la fier vechi, pentru ca niște grupuri de interese să-și rotunjească averile și să-și clădească vilele pe ruinele țării.România, cândva un organism viu, plin de forță creatoare, a fost transformată într-un muzeu al neputinței și al jafului organizat.Țăranii nu mai au cui să vândă, muncitorii nu mai au unde lucra, tinerii nu mai au de ce să rămână.Dintr-o țară care producea, am devenit o piață de desfacere. Dintr-un popor harnic, am devenit un popor al supraviețuirii prin mila altora.Voi ați închis tot: combinate, rafinării, mine, ferme, păduri, gânduri.
Ați închis chiar și curajul românilor de a mai crede că se poate trăi cinstit aici.
În locul economiei reale, ați ridicat imperiul contractelor publice umflate, al banilor sifonați, al firmelor de partid și al clientelei politice.Ați inventat o economie care nu produce, ci doar devorează.Ați reușit să faceți din România o țară care exportă tot ce are mai bun: oameni.Exportăm inteligență, forță de muncă, medici, ingineri, profesori — tot ce mai respiră verticalitate.Iar voi, rămânând aici, v-ați proclamat „salvatori”, în timp ce țara moare cu fiecare zi în care tăceți sau vă mințiți reciproc în funcții și cabinete.Ați reușit performanța diabolică de a ucide demnitatea economică a unui popor.Ați îngropat ideea de valoare, de muncă, de merit.Ați creat o economie în care cel cinstit e marginalizat, iar cel corupt prosperă.Unde legile nu protejează producția, ci corupția. Unde incompetența e răsplătită și profesionalismul e batjocorit.România nu mai respiră prin economie, ci prin credite.Nu mai crește, ci se împrumută. Nu mai planifică, ci improvizează.
Totul e pe datorie, pe împrumut, pe hârtie.Un stat care trăiește ca un bolnav ținut artificial în viață, fără să mai știe ce înseamnă sănătatea economică reală.Și totuși, în ciuda morții economice, acest popor mai are inimă.O inimă care bate în satele depopulate, în antreprenorii cinstiți care nu se lasă, în tinerii care încă visează să construiască ceva aici.Dar până când vor mai rezista acești oameni?Cât mai poate supraviețui un popor într-un cimitir economic condus de gropari cu diplome false și conturi în paradisuri fiscale?
Ați reușit, da.Ați făcut din România un cimitir economic, dar nu veți reuși să-i ucideți sufletul.Pentru că el încă respiră în fiecare om care refuză să se vândă.În fiecare român care muncește cinstit, care nu se pleacă, care încă mai crede că această țară merită o înviere.
