Autostrada A6 trece peste istorie: cum asfaltăm cu viteză capitala lui Burebista

În România secolului XXI, unde betoanele vorbesc mai tare decât pietrele milenare, istoria Daciei e tot mai mult tratată ca o legendă urbană. Cetatea Argedava – prima capitală a Daciei unite de regele Burebista, conform unor istorici care mai cred în trecut – e pe cale să fie trecută în neființă. Nu de romani, nu de migratori, ci de… Compania Națională de Autostrăzi.

Situată în Popești, județul Giurgiu, cetatea stă astăzi acoperită de bălării și uitare. O ruină istorică, dar și morală. Căci deși este un sit arheologic de valoare națională, unii par mai grăbiți să o acopere cu asfalt decât cu recunoaștere.

Argedava: din capitală dacică, în groapă pentru A6
Când Ptolemeu scria despre Argedava, nu și-ar fi imaginat că, două milenii mai târziu, un popor urmaș al dacilor o va transforma într-o groapă de șantier. Deși istoricii precum Radu Vulpe sau Emil Păunescu au susținut că aici ar fi fost sediul de domnie al tatălui lui Burebista, autoritățile noastre par convinse că e doar o movilă în drum.

Pentru CNAIR, cetatea Argedava e doar „un obstacol minor” pe traseul noii autostrăzi A6. Că trece fix prin zona sitului? Detalii. Important e că se merge înainte – nu cu istoria, ci cu buldozerele.

Petiții, proteste și… tăcere de granit
ONG-urile locale, istorici, chiar și Institutul „Vasile Pârvan” au tras semnale de alarmă. Deputatul Tudor Ionescu a făcut interpelări. Răspunsul? Grindeanu și compania s-au gândit să protejeze situl cu „măsuri de minim impact”, adică un fel de „îl ocolim cu gândul”. E ca și cum ai încerca să protejezi o pictură de Grigorescu punând un autocolant cu „Atenție, lucrare de artă” pe un excavator.

Argedava, între dacopatie și dispreț instituțional
Aici se adună toate paradoxurile românești: vorbim la conferințe UNESCO despre daci, dar le distrugem capitalele. Publicăm studii despre Burebista, dar preferăm să-i trecem cetatea prin beton. Facem turism cultural, dar culturalizăm turismul cu gropi și indiferență.

Ba mai mult, când apare o petiție cu titlul „Salvați Cetatea Argedava”, mulți o iau drept vreo inițiativă de grădiniță dacică în Popești-Leordeni.

Soluția? Un nou slogan
Într-o vreme în care totul se negociază cu cifre și „beneficii logistice”, poate e nevoie de un slogan adaptat vremurilor:
„Pe aici nu se trece… cu autostrada!”

Căci dacă nici capitala Daciei unite nu mai merită o deviere de 3 kilometri în numele memoriei istorice, atunci poate n-ar fi rău ca la kilometrul 0 al autostrăzii să punem un panou cu inscripția:

„Aici a fost Argedava. N-a rezistat în fața progresului.”

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult