„Bătu-v-ar Dumnezeu să vă bată!” – o expresie care poate părea brutală, dar care, pentru mulți români, nu e altceva decât un strigăt de disperare. Este reacția firească a unui popor care, de 35 de ani, se simte jefuit – nu doar material, ci și sufletește. De la Revoluție încoace, am trecut prin promisiuni deșarte, „tranziții” fără sfârșit și o democrație adesea mimată, în timp ce conducătorii s-au perindat la putere, schimbându-și doar numele, nu și năravurile. În loc de dezvoltare, am primit devalizare. În loc de reforme reale, am primit lozinci. În loc de meritocrație, am primit pile, relații și nepotism. Poporul român nu a cerut averi, ci doar o viață normală – un sistem de sănătate decent, educație de calitate, locuri de muncă cinstite și un viitor pentru copiii săi.
Ce a primit în schimb? Așa cum spunea Octavian Paler: „Avem o țară frumoasă, păcat că e locuită uneori de conducători care nu o merită.” Au fost distruse industrii întregi, au fost vândute păduri, resurse, terenuri. Românii au fost forțați să plece pe capete în străinătate pentru a-și câștiga pâinea, în timp ce acasă ni se spunea că „nu sunt bani”. În realitate, bani au fost – dar nu pentru oameni, ci pentru „ai lor”. „Corupţia este cancerul societăţii. Dacă nu o opreşti, te distruge.” — Emil Constantinescu Nimeni nu mai răspunde pentru nimic.
Justiția se mișcă lent, politicienii se perindă dintr-un partid în altul ca într-un dans al intereselor, iar cetățeanul de rând este tot mai des sfătuit să tacă și să înghită. Dar cât să mai înghită? „A fi patriot nu înseamnă să-ți iubești conducătorii, ci să-ți iubești poporul.” — Nicolae Iorga Această exprimare dură – „Bătu-v-ar Dumnezeu să vă bată!” – nu este un capriciu vulgar. Este verdictul unei națiuni sătule să fie luată de proastă. Este reacția celor care nu mai cred în alegeri „corecte”, în legi aplicate egal sau în discursuri mincinoase. Însă acest strigăt nu trebuie să fie finalul. Trebuie să fie începutul. Pentru că, dacă nu transformăm revolta în acțiune, în implicare civică, în vot conștient, în protest și în solidaritate, atunci nu facem decât să ne resemnăm din nou.
„Democrația nu este un spectacol. Este o luptă de fiecare zi.” — Corneliu Coposu România are nevoie de o curățenie morală. De o trezire. Nu ne putem lăsa conduși la nesfârșit de aceiași oameni cu aceleași metode.
Datoria noastră, ca cetățeni, este să nu tăcem. Să nu uităm. Să nu mai acceptăm.
