Într-un episod desprins parcă dintr-un thriller de spionaj cu buget mic, dar pretenții mari, Pavel Durov – fondatorul Telegram și cetățean rătăcitor prin hoteluri de lux sub control judiciar – susține că i s-a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, decât să tacă vocile conservatoare din România. Solicitantul? Nimeni altul decât Nicolas Lerner, șeful serviciilor secrete externe ale Franței, cunoscut probabil de Telegram după codul „L’Agent Cenzură”.
Întâlnirea ar fi avut loc la Hôtel de Crillon, loc rezervat în mod normal pentru șampanie fină, intrigi diplomatice și, aparent, tentative de cenzură electorală. Durov a refuzat eroic și a anunțat pe X (fostul Twitter) că nu va bloca opoziția nici în Rusia, nici în Belarus, nici în… România. Exact în ordinea importanței globale.
La auzul acestor acuzații, DGSE a reacționat ferm, cu un comunicat cuminte: „Noi doar i-am reamintit responsabilitățile”. Adică l-au tras de mânecă de câteva ori pe holuri, spunându-i că pornografia infantilă e rea și că terorismul e și mai rău. Dar nicio vorbă despre români, Doamne ferește! Dacă Durov a confundat responsabilitatea cu manipularea, e deja o chestiune de interpretare semantică.
În colțul său preferat de ring digital, Elon Musk, cavalerul libertății algoritmice, a văzut postarea și a dat un „Wow”. Trei litere. Nici măcar un GIF. Dar pe X, trei litere de la Elon valorează mai mult decât trei moțiuni în Parlamentul României.
Între timp, Ministerul francez de Externe s-a spălat pe mâini de scandal ca Pilat în cancelarie și ne-a asigurat că Franța respectă democrația română. E de apreciat. Mai ales când tocmai ai fost acuzat că încerci să o reglezi din telecomandă.
Cireașa de pe tort? Nicuşor Dan câștigă alegerile prezidențiale, spulberând visul naționalist al lui George Simion, care dorea o Românie în stil Trump, dar cu bugetul unui târg de mici. Învinșii n-au apucat să dea vina pe „statul paralel”, că deja apare „statul francez paralel”, cu tot cu Durov și Musk ca spectatori internaționali.
Concluzia? Trăim vremuri în care libertatea de exprimare se discută la cină cu foie gras, conservatorii se apără pe Telegram și campania electorală românească ajunge la Paris, via Dubai. Iar noi, ca de obicei, citim printre rânduri – dacă nu ni se cere și nouă să tăcem.
