Careul Francez: Autoritățile gălățene și Comandamentul Multinațional de Divizie Sud-Est, la ceremonia de comemorare a soldaților francezi căzuți pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial

La Careul Francez din Cimitirul Eternitatea, Galați, a avut loc o ceremonie solemnă de comemorare a soldaților francezi căzuți pe câmpul de luptă în timpul Primului Război Mondial. Evenimentul, organizat de autoritățile locale gălățene în colaborare cu Comandamentul Multinațional de Divizie Sud-Est, a fost un prilej de a aduce un omagiu eroilor care și-au dat viața pentru libertate și pace.

Participanții la ceremonie

La ceremonie au participat oficialități locale, reprezentanți ai Ambasadei Franței în România, membri ai comunității locale și militari ai Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est. Printre aceștia s-au numărat primarul Galațiului, Ionuț Pucheanu, și generalul de brigadă Marinică Velea, comandantul Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est.

Ceremonia a început cu intonarea imnurilor naționale ale României și Franței, urmată de un moment de reculegere în memoria soldaților căzuți. Oficialii prezenți au ținut discursuri în care au subliniat importanța sacrificiului făcut de soldații francezi și au evidențiat legăturile puternice de prietenie și colaborare dintre România și Franța.

Omagierea eroilor

În cadrul ceremoniei, s-au depus coroane de flori la monumentul dedicat soldaților francezi. Elevi de la școlile locale au recitat poezii și au cântat cântece patriotice, contribuind la atmosfera solemnă și emoționantă a evenimentului. „Această ceremonie este un gest de recunoștință față de cei care au luptat și s-au sacrificat pentru libertatea noastră. Este, de asemenea, o reafirmare a prieteniei și solidarității dintre România și Franța,” a declarat primarul Ionuț Pucheanu.

Careul Francez din Cimitirul Eternitatea este un loc simbolic, unde sunt îngropați soldați francezi care au murit pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial. Acești eroi au luptat alături de forțele române și aliate, contribuind la eforturile de război și la apărarea valorilor comune de libertate și democrație.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult