Într-un moment-cheie al dezbaterii prezidențiale, Crin Antonescu a lansat o acuzație care a captat atenția publicului: Nicușor Dan a blocat reconstrucția unei clădiri periculoase din cadrul Spitalului de Copii “Grigore Alexandrescu” – totul în numele „salvării patrimoniului”.
În loc să sprijine demararea unui proiect esențial pentru sănătatea copiilor, primarul general a impus condiții birocratice și procedurale menite să conserve o clădire veche, aflată în apropierea zonei spitalului. Căsuța în cauză – lipsită de valoare istorică reală potrivit experților din proiect – a devenit, în mod ironic, mai importantă decât saloanele insalubre în care sunt tratați copiii.
Nicușor Dan a recunoscut public decizia de a proteja imobilul în detrimentul intervenției urgente la spital. Pentru unii, e dovada unui om de principii. Pentru alții – și pentru orice părinte care a stat cu copilul internat într-un spital de stat – e dovada unei rupturi periculoase de realitate.
Sănătatea nu poate fi negociată cu pasiunea pentru tencuiala veche.
Patrimoniul e important. Dar niciun patrimoniu nu merită să fie apărat cu prețul siguranței unui copil bolnav.
Într-o țară în care fiecare minut de întârziere înseamnă vieți puse în pericol, gestul lui Nicușor Dan ridică întrebări serioase:
📌 Ce înseamnă, de fapt, prioritățile pentru un candidat?
📌 Poți conduce o țară dacă nu înțelegi urgența dintr-o secție de pediatrie?
Campaniile electorale trec. Dar clădirile nerenovate, saloanele nesigure și responsabilitățile ignorate rămân.
