Racheta Ariane 6 s-a ridicat, în sfârșit, de la sol zilele trecute, iar pe umerii săi apasă acum speranțele și visurile unui întreg continent. Debutul rachetei a fost așteptat cu nerăbdare după un an de la retragerea din uz a predecesorului său, racheta Ariane 5, supranumită și „briceagul elvețian al industriei spațiale europene”.
De atunci, Europa a trebuit să ceară ajutorul de la competitorii americani pentru a-și lansa sateliții pe orbită. Dar acum, „criza spațială” a ajuns la final. Dezvoltarea rachetei a început la sfârșitul anului 2014, iar debutul era plănuit inițial pentru 2020. Însă probleme externe și tehnice au adus mai multe amânări, iar asta a însemnat că noua racheta nu s-a suprapus cu Ariane 5, care a efectuat 117 misiuni pe orbita Pământului între 1996 și 2023.
După retragerea lui Ariane 5, Vega, un lansator de sateliți de mici dimensiuni, a rămas singura rachetă orbitală operațională în Europa. O astfel de situație nu a fost acceptabilă pentru oficialii europeni, care nu-și doresc să fie dependenți de racheta Falcon 9 de la SpaceX sau alte rachete străine. Astfel, toate eforturile s-au concentrat spre lansarea rachetei Ariane 6. 0Ariane 6 „ne va asigura accesul garantat și autonom în spațiu” Racheta este construită de compania franceză ArianeGroup și operată de subsidiarul Arianespace în numele ESA. Prima treaptă a rachetei are un singur motor Vulcain 2.1 ( o variantă îmbunătățită a Vulcain 2 de la Ariane 5), iar treapta superioară are la bord un motor Vinci, o nouă tehnologie.