Cine este Cătălin Georgescu, soțul Elenei Lasconi. O poveste de credință și devotament

Elena Lasconi, actuala președintă a USR și candidată la alegerile prezidențiale din 2024, este căsătorită cu Cătălin Georgescu, un fost avocat cu o carieră de 23 de ani în domeniu. Cei doi s-au căsătorit la mulți ani după ce Elena a trecut printr-un divorț, din care a rezultat o fiica, Oana Lasconi, fiind convinsă că întâlnirea lor a fost rânduită de Dumnezeu, în urma rugăciunilor ei pentru împlinire personală.

Cariera lui Cătălin Georgescu

Cătălin Georgescu a renunțat la avocatură în 2019, optând pentru un rol de consilier în Parlament, alături de USR. În această funcție, el a demonstrat o dedicare remarcabilă, contribuind la revizuirea și respingerea mai multor legi controversate. Deși salariul său este de aproximativ 6.000 de lei, Elena Lasconi a subliniat că ar fi putut câștiga mult mai mult dacă ar fi rămas în avocatură, dar a ales să rămână în slujba interesului public.

„Nu lucrează într-o agenție unde să primească zeci de mii de euro lunar. Muncește mult și este extrem de bun în ceea ce face”, a declarat Elena Lasconi într-un interviu acordat la Digi24.

Povestea de iubire dintre Elena Lasconi și Cătălin Georgescu

Relația lor a început într-un moment de introspecție profundă pentru Elena. Într-un interviu pentru Life.ro, ea a mărturisit că l-a cunoscut pe Cătălin la scurt timp după ce s-a rugat la Dumnezeu într-o biserică, cerându-i un partener care să îi aducă liniște și iubire. Rugăciunea i-a fost ascultată, iar relația lor s-a transformat într-o căsnicie profundă.

„Anii treceau și simțeam tot mai mult o neîmplinire sufletească. M-am apropiat mai mult de Dumnezeu și am realizat că, de fiecare dată când i-am cerut ceva, mi-a oferit. Așa l-am cunoscut pe Cătălin. Îmi pare rău că nu am făcut un copil împreună”, a declarat Elena.

O poveste de credință și devotament

Elena Lasconi și Cătălin Georgescu reprezintă pentru mulți un exemplu de dedicare reciprocă și de credință în Dumnezeu. Relația lor nu este doar o poveste de dragoste, ci și o călătorie comună bazată pe valori puternice și pe dorința de a contribui la binele public.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult