Fostul premier și eternul „lider provizoriu” al PSD, Marcel Ciolacu, vrea să își anunțe colegii luni, 19 mai, că își dă demisia. Din nou. Din funcția de președinte al partidului. Asta într-o întâlnire informală — că doar deciziile grele se iau cel mai bine între două cafele și o glumă despre cât de prost merge opoziția.
E deja a doua oară când Ciolacu joacă „pokerul onoarei”. Prima dată, după eșecul electoral din iarna lui 2024, și-a depus mandatul cu aer de martir politic. Doar că, după 24 de ore de reflecție (sau presiuni?), s-a întors în funcție ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ba chiar cu și mai mult aplomb. Era să zică „glumeam”, dar a preferat varianta clasică PSD: „a fost o decizie colectivă”.
Acum, sursele spun că „e pe bune”. Că Marcel e hotărât. Că vrea să părăsească șefia partidului. Sau cel puțin să o lase temporar, ca să mai vină odată la aplauze. Dacă demisia chiar va fi acceptată (și dacă nu se transformă într-o altă piesă de teatru politic), PSD va trebui să numească un președinte interimar. Unul cu nervii tari, pentru că vara vine cu congres. Și cu tradiționala bătaie pe scaunul de sus.
Este Ciolacu obosit? Sau doar caută o retragere controlată, pentru a rămâne în umbră, dar cu influență? Greu de spus. Cert este că PSD pare prins într-un serial de prost gust, în care personajul principal refuză să moară politic, dar face zilnic gesturi de adio.
Până luni la ora 17:00, când vine anunțul oficial, toți se pregătesc de scenariile posibile: demisie reală, demisie cu revenire, demisie cu condiții, sau… niciuna. Pentru că, în PSD, nimic nu e sigur în afară de loialitatea față de liderul de moment.
Noi așteptăm să vedem dacă Marcel pleacă într-adevăr. Sau dacă, și de data asta, lasă doar mandatul pe noptieră și se întoarce să-l ia dimineața.
