CIUDATENII

Van Gogh a vândut un singur tablou, pe perioada vieţii lui, “Podgoria Roşie” (1888), la preţul de 400 de franci în Belgia. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley, după un singur concert. I-ar fi spus: “Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane”.

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi, fără nicio şansă de a ajunge compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus cinci dintre cele mai bune simfonii ale sale, fiind surd.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind “încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti”. A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: “Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. Tocmai de aceea am reuşit.”

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: “Posedă cunoştinţe minime despre fotbal şi o totală lipsă de motivaţie.” Este considerat astăzi, cel mai mare antrenor de fotbal american.

În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de modeling, i-a spus aspirantei Norma Jean Baker, “Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ”. Sunt sigur că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era în clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: “Să nu cedezi niciodată, să nu cedezi niciodată, dar niciodată, niciodată, niciodată – în nimic, mare sau mărunt – să nu cedezi niciodată, decât în fața perceptelor de onoare și bun simț. Niciodată, niciodată, niciodată, dar niciodată să nu renunți!”

Pompiliu Comșa

Related posts

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

Inregistrare, înregistrare dar să o știm și noi poporul… poporul horeca!

România, te stingi încet, dar sigur… și doare

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult