“La inapoierea mea am găsit la București o atmosferă de casă de nebuni, în care se înjură oamenii unii pe alții, de dimineața până seara.
Si dacă ar fi fost numai atât! Dar pe lângă nebuni mai erau și pungașii! Pe când unii se înjurau, ceilalți se îmbogățeau…”
O pagină cu rezonanțe ciudat de actuale din Memoriile lui Constantin Argetoianu. Este din volumul ce cuprinde perioada 1914–1916, perioada neutralității premergătoare intrării noastre în război. Să-i dam cuvântul:
“Ceea ce mă impresionase adânc, după sosirea mea în țară, era că toată lumea făcea politică Europeană și nimeni politică românească – vreau să spun prin aceasta că toată lumea se preocupa de soarta Europei și nimeni de a României.
Românii se împărțeau în francofili și în germanofili și cereau intrarea noastră imediată în război, după cum simpatiile lor se îndreptau spre unii sau spre alții din beligeranți – fără să se preocupe de interesele specifice românești.
Această psihoză a corciturilor cuprinsese până și pe adevărații români… Cu un cuvânt: am găsit francezi, am găsit nemți, am găsit Fanarul – Nu am găsit însă români!
Am găsit strategi care demonstrau cu competență planurile de învăluire proiectate de armata germană sau desfășurarea în 5 direcții a armatelor rusești; am găsit tehnicieni iscusiți care descriau cu dublu decimetru în mână tunul de 42 de la Liege sau torpila zburătoare cu fluier in coadă, am găsit panglicari care urmăreau numai ținte meschine de ordin personal….
Si mă întreb acum iarăși: Innebunit-am cu toții?!
Ce vânt de trufie ne îmbată ca să ne ocupăm numai de Europa în flăcări si să nu ne gândim la foarte mica noastră țară?
Să lăsăm la o parte sentimentalitatea frumoasă și respectabilă, dar periculoasă. Să nu alunecăm în domeniul fanteziei, târâți de patimă și să ne menținem din toate puterile pe tărâmul de multe ori aspru, al realităților…
Să privim cu sânge rece desfășurarea dramei gigantice din care va ieși o noua Europa… Să fim români. Să fim uniți. Clădirea mare se zidește piatră cu piatră… Nu trebuie să fie vorba nici de Franța, nici de Austria, nici de Rusia, nici de Germania ci numai de România….”
