Trăim zilele operațiunii NDP, deși guvernul e demisionar ca și Ciolacu, lucru care nu se prea observă și nci nu se cunoaște.Vorba lui Emil Cioran: România este o țară în care geniile mor la marginea drumului și nulitățile ajung miniștri. Asta poate și pentru că justiția dâmbovițeană e o târfă ordinară. Chiar dacă Ceașcă nu mai e aici dar e o lumină de dincolo de moarte. Și asta v-o ciripesc nu doar pentru faptul că sunt un artist. Artistul trebuie să fie un om al cetății. Este purtător ilegal de cerebel. Chiar dacă fraierică îi este frate geamăn. Avem democrație și libertate dar alterate. Toți au căzut în doaga micului ecran. A trecut vremea când se gândea la o masă cu Eminescu, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Iancu Jianu. Și ieri și azi avem copiii plecați la studii în străinătate, numai că ultimii nu se mai întorc în vecii vecilor. Nimănui nu-i mai arde să facă un moment de aflare a adevărului. Mulți analiști TV sunt în contradicție cu vremurile. Uneori îi bat în gândire și taximetriști care au ajuns să fie geniile neamului. Fiind în NATO vom face o formă mai ușoară de metastază a diurnului. Ca amintire din vremea marilor tiraje cu găinile cu trei picioare ale găinii lui Cristoiu ni se spoune să nu ne fie frică de un eventual război deși majoritatea suntem cu chiloții déjà murdari. Mai ales tineretul posibil înrolat care ar trebui să renunțe la tocuri și la droguri. V-am mai spus-o asta dar pentru că nu va intră în tărtăcuță sunt nevoit s-o repet. Sunt un tip pierzător de meserie. Eu nu fac politică, deși mai în tinerețe am cochetat cu ea, ci doar politia sufletului, politica gândurilor. Dreptul îți asigură o poziție socială legată de oraș. Pe vremuri nu se prea înghesuia lumea să facă parte din acest contigent. Acum, la vremea banilor, e o îmbulzeală pe iluzia că aici se marcă șpăgi groase. Dacă ne uităm pe fereastra alegerilor prezidențiale cam așa se vede. Și romantismul a avut un moment de liberalizare. Fac colecție zilnică de tăieturi de ziare, notițe, repede înlocuite cu altele, după cum bate la ușă fierbințeala subiectelor. Și vă rog să mă credeți că am de unde alege. Mă deranjează că mulți apelează la un biet gazetar să le rezolve problemele personale din justiție, considerând că sunt un fel de voluntar în simbria lor fără rate și facturi de achitat, Au ajuns să mă însoțească când îmi beau cafeaua plătită de mine să-mi bombardeze creierul cu inepțiile în care cred cu tărie. Sunt aceiași care nu merg la vot dar apoi clevetesc cu spume la gură. Nu-și dau seama că unii sunt efectiv analfabeți funcționali. Sunt bombardat cu mesaje pe FB dar unele îmi ridică nebunia, căci nu există personaj care nu e convins de dreptatea lui. Cei doi – Simion și Mucușor au ca asemănare faptul că simbolizează în ochii electoratului că promovează cultul personalității din bani publici. O știm asta de la Emil Constantinescu farsorul regalist al sistemului securist. O asemenea dezbinare în societate nu a mai existat din 1990. Și atunci – ca și acum – isteria era alimentată cu bună știință de Sistem. Diferența e doar de moment istoric. Acum, Sistemul se dezintegrează, iar isteria socială are rolul de a acoperi uruitul colosal al prăbușirii. În spatele isteriei se negociază pentru minimizarea daunelor. Apoi , din punct de vedere politic , social , economic , dupa 35 de ani , de la asa zisa ” REVOLUTIE ” atunci cu victime tineri in cauza , decedati si inmormantii in ” credinta lor de schimbare fireasca , privind ” comunismul in cauza si doctrina lui , atunci cu alesul ” ILIESCU ” , 80 % participare votare in cauza , cu consecintele asa zisei ” PERESTROICI ” continuate , mai stabila pana la Nastase in 2004 , mai ” cu forma noua Basescu si continuatori in cauza. Așa era si atunci. Era totusi mai mult respect intre generatii. Unde am gresit, mi-am cerut scuze mai tarziu. Sa ii vedem pe cei tineri daca vor avea puterea sa o faca. Din ce îmi amintesc pe atunci toată România era divizată între partizanii lui Ion Iliescu și partizanii lui Petre Roman. FSN și PSDR parcă. Nu mai știu exact partidele, e mult de atunci. Și pe atunci nu prea înțelegeam politica. Acum te-apucă râsul când te gândești care era ”alternativa”. Totuși astăzi e ceva cu totul diferit. Călin Georgescu nu este omul sistemului, este exact cel de care se teme de moarte sistemul. Da, se simte în aer o tensiune mare, nu mai zic despre relațiile între români. Cred că lumea este iarăși prostită de tembelizor, de cei care se mai uită la ce informații otrăvite dă presa aservită. Din punctul ăsta de vedere internetul are un mare avantaj. Îmi setez eu cine vreau să mă informeze, de unde îmi iau sursele. Dar să revin la subiect. Situația nu e așa de complicată. Partea bună este că sistemul ticăloșit se clatină vertiginos, stă să cadă și îi urăm cădere liberă cât mai rapidă. Pe de altă parte sunt oameni simpli, de bună credință, dar zombificați cu televizorul care sunt cei mai speriați de ce se intamplă. Nu știu cum să îi mai potolești. Cred că la ora actuală nimeni nu mai poate face nimic. Zarurile au fost aruncate. Mai sunt câteva zile până la alegeri. Restul sunt zvârcolirile hidrei sistemice. Capul sistemului e ca și tăiat și se aud vaiete, disperare mare, deznădejde, dramolete, doar doar. Dar până atunci….vorba cântecului Vetei Biriș, ”Doamne, ocrotește-i pe români”… Jos corupția, sus patria! Cu plecăciune, Pompiliu Comșa