Intru pe un grup, citesc și mă închin. Mă închin și citesc despre pasiunile bolnave ale unora și cum se înjură între ei pentru: „Pământul e plat, nu rotund.”
Să vezi acolo lupte și dezbateri despre stratul de gheață pus strategic, ca să nu le permită survolarea intrării la anunaki din fundul Pământului. Ce vorbești măi!
Revolta și fanteziile desecretizării din adâncuri sunt strategice și uimitoare, nu luptele reale ale națiilor surori, care se îmbrâncesc și își omoară copiii între ele, acum, pe după sârme ghimpate!
Măi oameni buni, noi, prin sutele de generații, am zgâriat frecvent obrazul planetei cu tot felul de granițe, pentru că nu încăpem sub același soare, iar voi vreți să intrați și în interior cu aceleași concepții?!
Dacă o fi si o fi ceva pe acolo, vreți sau sunteți demni, să le stricați și liniștea ălora?
Stați dracu’ la suprafață și lăsați fanteziile metafizice, că deocamdată nu v-ați spălat pe picioare de colbul ars de soare, ca să puteți pătrunde în curățenia adâncurilor!
Voi nu vedeți că încă suntem triburi? Bine, triburi mai moderne sau mai puțin, dar tot triburi.
Ne-am putea numi o planetă civilizată abia după o mie de ani de pace și iubire conștientă si absolută.
Până atunci, suntem ceea ce suntem și trebuie să lucrăm la asta.
