O reclamă de-a dreptul absurdă și nesănătoasă: cică, dacă suferim de demență, ar trebui să bem ceai din buruieni culese de pe dealuri, chiar de noi. Parcă cineva a uitat poarta internetului descuiată și au năvălit cei cu mintea rătăcită și cu psihozele lor.
O „specialistă” ne îndeamnă să ne conectăm cu îngerul păzitor, care chipurile ne-ar învăța ce plante sunt potrivite. Serios?! Și dacă dracul ne „hecărește” conectarea și ajungem să amestecăm cine știe ce buruieni otrăvitoare, cine răspunde pentru nebunia asta? Dacă, pe lângă senilitate, mai adăugăm și prostia, nu ne pierdem de tot?
Cum să ne pună pe noi să alegem buruienile? Eu, la Lună plină, să cutreier dealurile după plante?! Dacă sare un greiere pe mine, mă prăbușesc acolo pe loc. Poate să piară tot neamul senil, dar eu nu ies noaptea să culeg cine știe ce cucută. Tu vrei să beau vreo mătrăgună și să ne tâmpim și mai rău decât suntem?
Lasă-i pe „patentați” să facă asemenea experimente, nu pe noi. Altfel, dracul râde la Lună când ne vede sorbind fierturile tale. Îmi trimite mesaj pe telefon:
„Fă, țăcănit-o, nu te lua după toți scrântiții! Tu te pricep la plante cât la box, și dacă bei ceai din ce recoltezi tu, mă caută crima organizată si pe mine pe dealuri să-mi îndese buruienile pe gât.
Spune-i „savantei” să bea singură, în liniștea ei, și să vorbească mai departe cu gândacii pe limba lor că n-o deranjează nimeni. Tu rămâi pe mâna specialiștilor, dacă te vrei fără consecințe. Rămâi senilă, nu si tâmpită.”
Eeee! Așa că, înainte de a sorbi fierturile miraculoase, să ne amintim: satira râde, dar realitatea poate ucide.
Incercati mai bine uleiul de peste si specilistii.
(de la Jana Mihai)
