Dau din casă:
Scrisoare deschisă de la un om simplu către frații noștri de pe 3I ATLAS, care vin încoace de pe coclaurile îndepărtate ale Universului
Ați ajuns în sistemul nostru solar și, în curând, poate și în cel de „valori” pe care îl are Terra? Cred că vă mănâncă-n… curiozitate!
Măi băieți, eu zic să vă mai învârtiți câteva secole pe orbita bunului-simț, căutând o planetă care să nu vă mintă din prima. Veniți pe Terra, unde ființele „superioare” își dau în cap pentru picături de apă, petice de pământ și diplome care nu i-au învățat nimic despre ce înseamnă „a fi om”.
Papa zicea că sunteți frații noștri din Univers. Frumos spus. Frumos. Dar noi, ăștia de mai jos, avem o întrebare simplă: suntem noi vrednici de oaspeți galactici?
Dacă ne sunteți frați, sper că veniți cu nervii tari și stomacul gol. Nu de foame, ci de adevăr. Că aici, pe planeta noastră, adevărul se servește rece și greu de digerat.
Să facem cunoștință, zic! Ce să vă spunem despre noi? Că avem două feluri de moarte: una de îmbuibare și alta de foame. Că ne-am pierdut coada, dar am păstrat instinctul de turmă, nebăgând de seamă ca o viată nu înseamnă nimic, dar nimic nu valorează cât o viață?
Că ne-am făcut prieteni imaginari care ne-au amenințat că, dacă nu suntem buni, ne ia dracul și între timp, dracul ne-a devenit consultant de imagine.
Că ne-am autointitulat „ființe superioare” doar pentru că știm să ne facem selfie-uri în timp ce ignorăm un om căzut la pământ. Că îndemnul „fii bun” a fost tradus în toate limbile pământului, dar pus în practică doar de fațadă.
Că plătim chirie pe planeta pe care ne-am născut, dar nu plătim rușinea de a o distruge. Că ne-am uns căpetenii de haite pe cei mai labili dintre noi. Că vedem paiul din ochiul celuilalt cu microscopul, dar bârna din ochiul nostru o folosim pe post de selfie stick.
Și totuși, dragii noștri frați cosmici, dacă aveți răbdare, poate, pe ici, pe colo, o să găsiți și oameni simpli, care încă mai râd, care-și pun întrebări si care v-ar întreba:
Voi, pe acolo sus, ați reușit să fiți buni fără să vă coste? Sau și la voi bunătatea e o redută imposibil de cucerit?
De ce veniți încoace? Ați plecat de lehamite de pe la voi sau ati venit să îndreptați lucrurile pe aici? Cumva ați plecat cândva de aici și acum vă întoarceți?
Că ne sunteți superiori, asta deducem fără să ne spuneți.
Eu zic să nu veniți cu speranțe, că aici expiră repede. Dacă ați întâlnit sisteme solare unde „fii bun” nu e o utopie, duceți-vă acolo. Evitați Terra. Nu de frică, ci din respect pentru ce-ați devenit voi.
Semnat-Jana si… ai ei!
