DE 1 DECEMBRIE
***
Din falnicii Carpați se-aude
Un murmur vechi, de veacuri dus,
Cum vântul poartă-n piscuri ude
Ecoul unui neam de nesupus.
De peste văi se-nalță iară
Al libertății cântec sfânt
Și-n inimă de-atâta țară
Se-aprinde al Unirii viu cuvânt.
Pe câmpuri sunt răzlețe hore,
Și Dunărea, bătrân titan,
Își poartă undele-i sonore
Ca un părinte vechi, roman.
Ardealul ,ca o supernova,
Cu brațele deschise-n vânt,
Cheamă Valahia, Moldova,
Să-i fie suflet și cuvânt.
O, Țară, mamă strălucită,
Din lacrimi, dor și vis ai fost,
Și-n ziua asta preamărită
Ne-aduni sub steagul tău, cu rost.
În falduri roș-albastre, vie,
Tresari la glasul unui neam
E 1 Decembrie, Românie,
Și te-nălțăm cu sfântul hram.
Și parcă-n noapte Eminescu,
Din stele, blând ne-ar ocroti,
Șoptind: „Iubiți-vă și veșnic
Unirea-n suflet va trăi.”
Atunci, cu dor și cu credință,
În fața vremii ne-ntărim,
Iar patria ca pe-o ființă
Noi toți cu drag, azi o iubim.