Pe culmi de dor și plin de glorii, Tresare-n vânt al patriei vestmânt Sfânt Tricolor, cu lacrimi în istorii, Cu sânge scris și vis de legământ.
Albastru-i cer de jertfă și de pace, Ce-n frunte poartă steaua lui, Roșu-i tumult ce-n inimi încă zace, Durerea și iubirea neamului.
Iar galbenul, din spice și din soare, E pâinea-n vatră și-al dreptății glas, E crinul viu ce-n inimă răsărare Și-n veacuri n-a dat înapoi un pas.
Și parcă-l văd pe Ștefan din cetate, Și-un Decebal ce-n stânci e azi de strajă, Cu tine-n frunte, steag de libertate, Să nu ne-nfrângă nimeni, nici o vrajă.
Rămâi, drapel, cu neamul tău de pază, Pe câmp, în carte,în vis și în altar Căci cât va fi în noi inima trează, Tu tricolor vei șade veșnic la hotar.
