Dragoș Anastasiu și-a dat demisia din funcția de vicepremier, după ce a recunoscut public că, timp de opt ani, a plătit mită funcționarilor ANAF. Nu pentru că a fost constrâns să o facă de vreo instituție a statului. Ci pentru că presiunea publică, rușinea tot mai greu de gestionat și lipsa de reacție a liderilor guvernamentali au făcut ca rămânerea sa în funcție să devină imposibilă.
Dar demisia nu e o soluție. E doar începutul adevăratei întrebări: cât de adâncă e caracatița sistemică din România, care face ca un om de afaceri să plătească mită timp de opt ani fără să pățească nimic — ba chiar să ajungă vicepremier?
Mediul de afaceri, prins între șpagă și selecție politică
Realitatea, pe care o știu toți antreprenorii din România dar pe care statul se face că nu o aude, e că nu poți construi o afacere serioasă fără să ți se ceară șpagă. De la autorizații până la controale fiscale, totul poate fi „rezolvat” — dar numai dacă plătești. Nu vorbim de cazuri izolate. Vorbim de un sistem paralel de taxare informală, dar tolerată și, adesea, protejată.
Programe precum Startup Nation sunt exemplul perfect: ar trebui să încurajeze inovația și dezvoltarea economică, dar ajung — în proporție îngrijorătoare — la:
- firme de partid,
- antreprenori cu „relații”,
- consultanți apropiați de UDMR, PSD sau PNL, care percep comisioane între 1.000 și 2.000 de euro pentru a „unge rotițele”.
Este această corupție „mică”? Nu. Este exact ce a produs corupția mare: un sistem în care cel competent dar onest nu are nicio șansă.
DNA: uneori sabie, alteori umbrelă
Direcția Națională Anticorupție este o instituție esențială într-un stat de drept. Dar nu e infailibilă. Iar selectivitatea în comunicare — cum am văzut în cazul Anastasiu — alimentează suspiciunea că dosarele nu sunt întotdeauna tratate doar în funcție de lege, ci și în funcție de cine trebuie protejat și cine trebuie expus.
Când DNA vrea să tacă, tace. Când vrea să lase lucruri în ceață, știe cum. Iar dacă întrebi prea mult, s-ar putea să te întrebe și ei ceva aparent irelevant:
„Ați văzut cumva un cal maro ”
Și așa se schimbă subiectul.
