Dezbateri TV sau campanii de PR? Regii și Reginele contractelor cu statul în lumina reflectoarelor

Pe fundalul dezbaterilor electorale organizate de Antena 3, unde candidații la președinția României își prezintă susținătorii și familia, au ieșit la suprafață figuri controversate – personaje despre care se spune că s-au îmbogățit prin contracte cu statul, fiind susținute de partide. Printre aceștia, Mihaela Neagu s-a remarcat prin susținerea afișată în favoarea lui Marcel Ciolacu, liderul PSD, stând chiar în primele rânduri ale sălii, alături de alți susținători.

Mihaela Neagu, cunoscută anterior ca angajată la o benzinărie din Lehliu, a ajuns să conducă afaceri cu cifre impresionante: contracte în valoare de milioane de euro și o cifră de afaceri cumulată de peste 1,7 miliarde de lei în ultimii cinci ani. Firmele ei au prosperat prin relațiile de afaceri cu mai mulți oameni de influență, o parte fiind chiar din anturajul prezent la emisiunile de la Antena 3.

Marcel Ciolacu, evident iritat de discuțiile din jurul acestei situații, a lansat o declarație surprinzătoare și a vorbit despre un alt „baron” al contractelor cu statul: Valeriu Iftime. Președintele PSD l-a numit „Regele contractelor publice” și a dezvăluit că Iftime este membru în biroul politic al Partidului Național Liberal. Firmele deținute de Iftime au cumulat contracte publice de peste 3 miliarde de lei, o sumă impresionantă, care a generat reacții și speculații despre relația dintre mediul politic și afacerile publice.

Acest schimb de informatii reflectă realități despre cât de strânse sunt legăturile dintre mediul politic și anumite afaceri, dar ridică și o întrebare esențială pentru public: cine sunt de fapt acești oameni care controlează fondurile publice prin contracte semnificative și care, în esență, se bucură de susținerea partidelor? De la foști angajați în afaceri modeste la milionari prin afaceri publice, aceștia reprezintă o forță tăcută dar activă în spatele fiecărei decizii de alocare a fondurilor publice.

Românii vor să știe cine sunt aceste figuri și ce relații au ele cu partidele de la putere, pentru a putea vota în cunoștință de cauză. Rămâne de văzut dacă dezbaterile și transparența vor aduce o imagine completă sau vor adânci și mai mult suspiciunea despre cât de „neutre” sunt aceste alegeri.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult