Dosarul tragediei de la 2 Mai: Procesul lui Vlad Pascu care nu s-a văzut la TV

Procesul lui Vlad Pascu a adus în prim-plan nu doar aspectele legale și procedurale, ci și povestea umană a suferinței și pierderii. Imaginile și trăirile din sala de judecată dezvăluie o parte a realității care rămâne adesea nevăzută la televizor sau în rapoartele formale:

  1. Foile scrise caligrafic: Cristina, o victimă a accidentului, ținea împăturite în mână foi pe care își notase experiențele și trăirile, precum înaintea unui examen, pentru a nu uita nimic.
  2. Orteza brațului Cristinei: Cristina, grav rănită în accident, a depus mărturie cu brațul prins într-o orteză, și a povestit cum i-a văzut pe prietenii săi morți pe șosea.
  3. Reacția furioasă a celor din sala de judecată: La întrebarea avocaților lui Pascu despre despăgubiri, rudele victimelor au reacționat vehement, întrebând retoric dacă se pot cumpăra vieți.
  4. Bunica Robertei în fața instanței: Bunica lui Roberta, întrebată despre consecințele tragediei, abia putea vorbi din cauza emoției, îmbrăcată în negru și având o bentiță de doliu peste părul grizonat. Bătrâna, îmbrăcată în negru, vorbește șoptit despre nepoata ei, căreia i-a purtat de grija in viață și pe care a îngropat-o.
  5. Mama Robertei, reținându-și durerea și susținându-și prietenii în suferință: O mamă care își pierde copilul, dar găsește puterea să îi susțină pe alții în ciuda propriilor sale suferințe.
  6. Momentul întâlnirii între Alex și Vlad Pascu: Cei doi, despărțiți de ecranul monitorului, purtau același tip de hanorace negre, ca o uniformă a generației lor, și iubeau Vama Veche.
  7. Încercarea lui Vlad Pascu de a conștientiza: Privindu-i pe cei care au povestit tragedia, Pascu părea a abia acum conștientiza cu adevărat ce s-a întâmplat în acea noapte.
  8. Disperarea tatălui: Tatăl lui Sebi, conștientizând pierderea irațională a fiului său, încearcă să-l confrunte privindu-l pe Vlad Pascu, chiar și prin ecranul monitorului.
  9. Mama lui Sebi: Întruchipând durerea unei mame care și-a pierdut copilul, mama lui Sebi tremură și își acoperă fața când aude mărturiile dureroase.
  10. Eforturile martorilor și condițiile din sala de judecată: Martorii făceau eforturi pentru a se face auziți, iar condițiile precare ale sălii de judecată erau un aspect evident.
  11. Oamenii care nu au fost văzuți în sala de judecată: Polițiștii care au permis lui Pascu să conducă, autoritățile care au lăsat trotuarul neterminat, toți cei care au acoperit neregulile și continuă să le acopere.
  12. Greutatea atmosferei și a spațiului: Sala de judecată devine un loc încărcat cu durere și disperare, unde realitatea grea trebuie acceptată și confruntată.
  13. Golul și durerea eternă: Martorul descrie durerea familiei sale, încercând să transmită neputința și pierderea lor permanentă.
  14. Absența celor care au contribuit la tragedie:
  15. Cei care știau de nereguli, dar le-au acoperit, nu au fost prezenți în sala de judecată.
  16. Poliţiştii care nu l-au testat cu drug-testul, deşi îi găsiseră droguri în maşină.
  17. Autorităţile publice care au lăsat un trotuar neterminat în marginea câmpului, într-o curbă în care tragedia s-ar putea repeta oricând

Aceste imagini, care nu au fost văzute la televizor, ne oferă o privire în adâncul umanității și a suferinței, dar și a absenței de responsabilitate și a indiferenței din partea unor autorități și indivizi. Tragediile ca aceasta trebuie să aducă schimbări, nu numai în justiție, ci și în mentalitatea și acțiunile noastre cotidiene.

Related posts

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

Inregistrare, înregistrare dar să o știm și noi poporul… poporul horeca!

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult