Două Românii, o singură seară: amândoi câştigători, un singur preşedinte – deocamdată, în exit-poll

*„Trompeta Carpaţilor” – *Ediţia Flash, 19:45–23:15


► Nicuşor Dan (Independentul cu pix şi ecuaţii)

  • Mesaj-cheie: „Alegerile nu sunt despre politicieni, ci despre comunităţi.”
  • Traducere liberă: Am plus 8–10 procente, dar nu ţip că am câştigat; matematic, aştept numărătoarea reală.
  • Ton: calm tehnic, cu aprecieri pentru „zeci de mii de voluntari” şi o mustrare fină pentru tabăra adversă: „Revolta nu e strategie de guvernare”.

► George Simion (AUR – garantat vulcanic)

  • Mesaj-cheie: „Revendic victoria în numele poporului român.”
  • Traducere liberă: sondajele mă dau pe locul doi, dar eu număr altfel.
  • Ton: tribun & cavalcadă – mulţumeşte diasporei, avertizează „nu semnaţi procese verbale dacă mirosiţi fraudă” şi asigură că exit-poll-urile sunt opinia „unor băieţi de la centru”.

► Ce spun cifrele (mediană exit-poll, ora 21.00)

  • N. Dan: ~54 %
  • G. Simion: ~46 %
  • Prezenţă: peste 11,6 milioane de alegători – record absolut de la aderarea la UE încoace.
    (Notă: diaspora încă tipăreşte buletine la foc continuu.)

► Ce urmează?

  1. Numărătoarea BEC – primele rezultate parţiale la 24:00.
  2. Reclamaţii – deja pe masa birourilor de circumscripţie: vot multiplu, ştampile „pierdu­te”, cozi de kilometri la Dublin, Roma şi Cluj.
  3. Naraţiunea – fiecare tabără are scenariul pregătit:
    • Dan: „Arată-mi procentele finale şi semnez.”
    • Simion: „Arată-mi fraudele şi nu semnez.”

► Morala Trompetei
În 2025, democraţia românească a inventat simultaneitatea victoriei: două declaraţii, un singur scaun la Cotroceni. Când se vor termina cifrele reci, unul va deveni preşedinte-full-HD, celălalt – liderul „opoziţiei de la popor”.

Până atunci, stăm cu ochii pe servere, pe procese-verbale şi pe coada diasporei: dacă durează mai mult decât La Casa de Papel, avem material pentru un nou sezon.

Related posts

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

Inregistrare, înregistrare dar să o știm și noi poporul… poporul horeca!

România, te stingi încet, dar sigur… și doare

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult