Există momente în istoria unei națiuni în care adevărul nu doar că lipsește din dezbaterea publică, dar este împins metodic într-un colț întunecat, ferit de lumina zilei. Anularea alegerilor prezidențiale din 2024 este un astfel de moment. România încă nu a primit explicațiile pe care le merită. În schimb, i s-au servit justificări incomplete, vinovați de serviciu și o narațiune oficială care nu rezistă niciunei analize logice.
În fața acestei realități, rămâne o întrebare simplă, dar esențială: a fost anularea alegerilor o măsură de securitate sau un act politic menit să împiedice românii să își aleagă președintele?
Diversiunea Călin Georgescu: un paravan convenabil
Puterea politică a susținut că anularea alegerilor ar fi fost determinată de suspiciuni privind candidatura lui Călin Georgescu. În logica oficială, acesta ar fi reprezentat un risc pentru securitatea națională, motiv suficient pentru a invalida întreg procesul.
Dar dacă scenariul este luat în serios până la capăt, apare o contradicție strigătoare la cer: dacă Georgescu era, într-adevăr, o amenințare, de ce nu au continuat alegerile fără el?
Dacă el era problema, atunci Elena Lasconi ar fi fost astăzi președintele României. Astazi, cariera ei poltica nu mai exista. Concluzie logică, inevitabilă. Și totuși, nu s-a întâmplat CA Elena Lasconi sa fie lasat sa candideze. De ce? Pentru că, spun tot mai multe voci, Georgescu a fost doar o diversiune folosită de sistem pentru a ascunde miza reală.
Miza reală: blocarea Elenei Lasconi
Pentru mulți români, votul pentru Elena Lasconi nu a fost un vot pentru competențele administrative ale acesteia, ci un vot împotriva PSD. Lasconi era percepută drept singura candidată cu șanse reale de a sparge monopolul politic al partidelor mari.
Acesta este motivul pentru care, potrivit numeroaselor interpretări, anularea alegerilor nu a avut legătură cu Rusia, cu Georgescu sau cu procedurile. A avut legătură cu frica establishmentului că românii ar putea vota în afara sistemului tradițional.
Și mai există un element care nu poate fi ignorat: greșeala fatală a Elenei Lasconi. Acceptarea discuțiilor privind o guvernare alături de PSD — în ciuda promisiunilor ferme că nu va colabora niciodată cu acest partid — a fost o capcană politică. O capcană în care a căzut. O capcană orchestrată, după cum susțin unii, chiar cu complicitatea unor lideri USR.
În acel moment, cariera ei politică la nivel înalt s-a încheiat. Definitiv.
Presiuni asupra CCR și un sistem care nu se mai ascunde
Ipoteza că Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal ar fi făcut presiuni asupra judecătorilor CCR pentru a forța o renumărare favorabilă nu mai este un zvon marginal. Este o temă recurentă în discuțiile politice. Se afirmă că obiectivul era unul singur: eliminarea Elenei Lasconi din turul al doilea și înlocuirea ei cu Marcel Ciolacu.
Doar că un alt calcul a dat peste cap planul: evaluările interne — ale serviciilor și ale partidelor — ar fi arătat că Marcel Ciolacu avea șanse mari să piardă finala împotriva lui Călin Georgescu. Ciolacu, un lider detestat de o parte consistentă a populației, risca un eșec istoric.
Așa că sistemul ar fi optat pentru soluția extremă: anularea alegerilor.
Două obiective, o singură mișcare
Susținătorii scenariului alternativ afirmă că anularea alegerilor a avut două scopuri clare:
1. Formarea unei mari coaliții preelectorale — PSD, PNL, UDMR — pentru a garanta controlul rezultatului repetat.
2. Blocarea Elenei Lasconi prin introducerea în cursă a lui Nicușor Dan, un candidat capabil să fragmenteze electoratul anti-PSD.
În acest tablou, respingerea candidaturii lui Călin Georgescu nu a fost miezul problemei, ci doar finisajul unei diversiuni atent construite.
România, prinsă într-o minciună prea mare pentru a fi admisă
Societatea românească trăiește, încă, cu o fractură adâncă: tentația de a accepta o narațiune simplificată și teama de a privi în față posibilitatea unei manipulări electorale de proporții.
Episodul lui Saul din Tars, care a crezut că face bine în timp ce se afla în slujba unei minciuni, este invocat tot mai des. Nu întâmplător. Și România, astăzi, se lovește de aceeași dificultate: **cum să accepți că ai fost mințit și manipulat la scară națională?
Indiferent câte explicații vor oferi instituțiile, indiferent câte dosare vor fi construite în jurul unor personaje secundare, o întrebare nu poate fi înăbușită: Au fost anulate alegerile din motive reale de securitate sau pentru că Elena Lasconi era indizerabila deoarece nu facea parte din planurile lor iar partidele politice nu au vrut ca România să își aleaga președintele?
Până când această întrebare nu va primi un răspuns onest, România rămâne în suspensie. Iar anul 2024 va continua să fie o rană deschisă în istoria democratică a țării.
