Bucuria unei mame! Fiul său a ajuns director la şcoala unde lucrează ca femeie de serviciu 

Fiul unei femei de serviciu din Bilca, judeţul Suceava, a devenit directorul şcolii la care a fost elev în copilărie şi la care mama sa a muncit ani la rând. Femeia, pe nume Elena Negru, a început să lucreze ca şi femeie de serviciu în urmă cu mai bine de 16 ani ca să îşi poată susţine copiii la facultate, iar acum, după atât de multă trudă, vede roadele sacrificiilor sale. De curând, suceveanca a tras cot la cot cu fiul său pentru a renova şcoala din comună. Unitatea de învăţământ a fost finanţată parţial de o fundaţie din Bucureşti cu sprijinul căreia directorul a reuşit să renoveze mai multe săli de curs. Alături de echipa de muncitori şi de fiul său, doamna Elena a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-şi ajuta copilul în perioada lucrărilor. Elena Negru povesteşte cu duioşie în glas despre sacrificiile pe care le-a făcut pentru a-şi vedea copiii împliniţi, susţinând că nu îi pare rău, văzând acum că jertfele ei au dat roade.
„Am trei copii: domnul director, o fată care e profesoară de engleză, şi încă o fiică mai micuţă care e consilier de probaţiune la Suceava acum”, a explicat femeia. „Da, mama mea este femeie de serviciu. Cu banii câştigaţi, de cele mai multe ori puţini, m-a ţinut în şcoli, la liceu şi la Universitate. Am făcut liceul la Hurmuzachi şi universitatea la Suceava, am făcut Facultatea de Istorie – Geografie, ca specializare sunt profesor de istorie şi geografie. Sunt director de 13 ani, iar vechime în învăţământ în total 22 de ani”, a declarat Costică Negru, fiul Elenei Negru şi directorul Şcolii „George Tofan” din localitatea Bilica. „Alături de mine, în şcoală, se află şi soţia mea, nu doar mama. Ne bucurăm de prezenţa fiecăruia şi muncim din greu ca şcoala să fie una exemplară”, a mai spus directorul.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult