EXCLUSIVITATE / Declarația dată de Crin Antonescu organelor de securitate în legătură cu activitatea dușmănoasă a colegului său de la Școala generală Niculițel, pe 13 ianuarie 1988:

Către Direcția de Securitate a Statului,

Subsemnatul George Crin Laurențiu Antonescu, membru al colectivului didactic, vin în fața tovarășilor cu inima deschisă, așa cum ne cere conștiința socialistă, să raportez anumite fapte care, zic eu, pot afecta buna orânduire a muncii noastre educative. Este vorba despre tovarășul Costel Ș., coleg de cancelarie, despre care am observat niște comportamente, să zicem, nepotrivite cu linia Partidului.

Mai întâi, tovarăși, am constatat că tovarășul Costel Ș. fumează Kent. Nu țigări Carpați, ca omul muncii, ci Kent, din acelea lungi, care miros a capitalism și vin în pachete lucioase. Le ține ascunse în sertarul de la catedră, dar eu, fiind vigilent, am observat cum trage câte un fum pe furiș, în spatele școlii, crezând că nu-l vede nimeni. Ba mai mult, am prins de veste că bea whisky american, tovarăși! Nu țuică de prună, nu vin de Murfatlar, ci whisky, o băutură imperialistă, pe care o savurează seara, chipurile, ca să se ”relaxeze”. Eu zic că e o relaxare cam suspectă.

Dar asta nu e tot. Tovarășul Costel Ș. are întâlniri amoroase cu tovarășa directoare a școlii. Da, tovarăși, am văzut cu ochii mei cum se plimbau împreună după ore, zâmbind complice, și am aflat că, în aceste întâlniri, ascultă Radio Europa Liberă! Vă dați seama? Postul ăla care scuipă venin contra realizărilor noastre socialiste! Stau acolo, cu radioul dat încet, crezând că pereții cancelariei sunt surzi, și ascultă ce zice dușmanul. Ca să nu mai spun că mănâncă portocale – portocale, tovarăși! – primite, cică, drept ”atenție” de la elevul Bulă Costin, din clasa a VIII-a B. Bulă ăsta, un mucos cu freza ciudată, i-a adus un coș întreg, chipurile pentru ”note mai bune”. Eu zic că e șpagă curată, iar Costel Ș. o acceptă fără să clipească.

Tovarăși, eu nu vreau să fac rău nimănui, că doar suntem un colectiv unit, dar nu pot să tac când văd astfel de derapaje. Rog organele să cerceteze, căci munca noastră pentru omul nou nu trebuie pătată de Kent, whisky și portocale dubioase. 

Cu stimă și respect, 

Crin Antonescu

Adrian Onciu Asta ca sa nu ramana si Crin mai prejos dupa ce Mucushor il infiera pe concurentul matematician 

Bobo Rene Nota de constatare nu poate fi consultată decât de titularul adeverinței, adică doar de Crin Antonescu, a decis CNSAS, ceea ce este o premieră Daca e secreta ne putem imagina orice. Buna imaginatie.

Szokoly Elek Umor negru. Dar cei lipsiți de simțul umorului chiar o înghit.

Gáspár Sándor Dragi tovarasi si preteni! Trebuie sa realizam cincinalul în patru ani și jumătate.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult