Șapte percheziții au avut loc miercuri, în patru județe — Arad, Timiș, Bihor și Hunedoara — într-un dosar care pare desprins dintr-un film prost cu spioni români.
Un bărbat, prezentându-se drept „căpitan SRI specializat în misiuni secrete”, a reușit să recruteze foști combatanți, posesori legali de arme și oameni pasionați de trageri în poligon, pentru a forma o „structură specială” de culegere de informații.
Aceștia au primit legitimații false cu însemne SRI, stații de comunicații, și chiar mașini echipate cu dispozitive pentru circulația în regim prioritar.
A urmat scenariul clasic: misiuni fictive, urmăriri de persoane „suspecte”, recoltări de probe și fotografii în obiective reale.
Pe scurt, un film de acțiune finanțat din buzunarul credulilor, sub protecția indiferenței instituționale.
Misiuni „secrete” în toată țara
DIICOT Alba Iulia și Brigada de Combatere a Criminalității Organizate au stabilit că între aprilie și iulie 2025, „structura” falsă a operat în județele Arad, Timiș, Constanța, Satu Mare, Bihor, Mureș și chiar în București.
Participanții — convinși că fac parte dintr-o rețea reală — se legitimau ca angajați ai Serviciului Român de Informații, folosind nume de cod și echipamente similare celor militare.
În realitate, nimic nu era real.
Doar încrederea celor care, crezând că servesc statul, serveau o escrocherie elaborată.
Falsul ofițer, un tipar mai vechi la Alba Iulia
Ceea ce anchetatorii nu spun — sau evită să reamintească publicului — este că Alba Iulia nu e la prima astfel de farsă judiciară.
Potrivit surselor Trompeta Carpaților, încă din 2016 există un dosar mușamalizat pe rolul Poliției Alba, în care un fost deținut Adrian Petru Groza Trif, alaturi de defunctul sef al Masonerie pe Transilvania Mircea Chira si Alexandra Diana Trif, angajat de un cunoscut avocat local – Ioan Rus, ar fi desfășurat activități identice:
pretinzând că este ofițer SRI, organizau urmăriri neautorizate, ca in filme, interceptări improvizate și acțiuni de intimidare împotriva victimelor sale, fapte reale cu urmari deosebit de grave.
În acel caz, „căpitanul fals” acționa în colaborare cu un subofițer activ al Armatei Române, cu gradul de plutonier major, Alexandru Corbeanu implicat în activități paralele de „culegere de date” si alti complici, printre care si un notar.
Dosarul există, dar n-a fost niciodată trimis de la A la Z în instanță, deși probele au fost adunate, martorii au fost audiați si nu au fost audiati, iar victimele au depus in zadar plângeri repetate.
Astăzi, același tipar se repetă: un alt impostor cu legitimație falsă, aceleași conexiuni, aceleași reacții lente ale sistemului.
Justiția care închide ochii
Ce au în comun toate aceste povești?
Instituțiile care ar trebui să reacționeze, dar nu o fac.
În cazul din 2016, judecătorii din Alba au invocat lipsa competenței, tergiversând procedurile până aproape de prescripție.
În cazul din 2025, abia o investigație DIICOT a scos la lumină o rețea care opera de luni întregi în văzul tuturor.
Se vorbește mult despre independența magistraților, dar tot mai puțin despre răspunderea lor.
Ce fel de independență este aceea în care judecătorii ignoră probe, polițiștii pasează dosare, iar impostorii poartă uniforme fără să fie deranjați de nimeni?
O structură fictivă într-un stat real
Într-o țară unde instituțiile par mai preocupate să-și protejeze imaginea decât cetățenii, falsul devine normă.
Un individ se poate prezenta drept ofițer SRI, poate coordona „misiuni”, poate purta armă și interacționa cu Poliția — fără ca nimeni să verifice identitatea sa reală.
Iar când adevărul iese la iveală, vina e diluată în comunicate seci și formulări neutre.
Concluzie: Alba Iulia, epicentrul iluziilor instituționale
Cazul „căpitanului SRI” nu e doar o poveste despre un impostor abil.
Este o radiografie a unui sistem care tolerează impostura atunci când vine din interior.
Iar când victimele cer dreptate, răspunsul vine sec:
„Instanța nu are competență.”
Dar dacă justiția nu mai are competență să apere adevărul, cine o mai are?
