M-am întrebat mereu: fericirea este un ideal sau o alegere?
Mult timp am crezut că este un ideal, dar în urmă cu nouă ani am descoperit că fericirea este, de fapt, o alegere conștientă.
Copilăria: idealul familiei
La zece ani, visam ca mama să aibă tot ce își dorește, pentru ca noi să fim o familie fericită.
Dar tata, marinar, era mereu plecat, iar clipele de bucurie se destrămau repede.
„Fericirea mea rămânea un ideal…”
Adolescența: fericirea pe bucăți
Fericirea mea era să merg cu gașca pe faleză, să cântăm, să ne plimbăm.
Dar acasă, bucuria dispărea și rămânea doar un ideal trăit pe fragmente.
„Fericirea apărea rar și doar pe bucățele.”
Maturitatea: fericirea pusă în mâinile altora
Ca femeie adultă, soție și mamă, am pus fericirea mea în mâinile celor dragi.
Dar când unul dintre acești piloni se clătina, fericirea mea se spulbera.
„Idealul meu se făcea fărâme…”
Cotitura: alegerea fericirii
În urmă cu nouă ani am descoperit că sînt fericită atunci când ofer, când aduc bucurie celorlalți.
Și am mai înțeles că fericirea nu depinde de exterior, ci de alegerea mea.
„Fericirea este o alegere personală, în orice moment.”
Astăzi: pace și vibrație
Astăzi știu că fericirea nu înseamnă doar să stai la soare și să zâmbești. Fericirea este decizia mea zilnică.
Când aleg să fiu fericită, sufletul meu vibrează la frecvența Universului și viața face loc miracolelor.
„Așa mă simt astăzi, când am făcut pace cu fericirea mea și o aleg ori de câte ori pot.”
Lucica Sofran
Formular de aplicare — Mentorat 1 la 1 „Femeia în afaceri”
https://forms.gle/ckgEwXGGM44ASm638