Festival Mamaia 2024

În 1963, se inaugura Teatrul de vară Mamaia, gazda Festivalului Național de Muzică Ușoară, manifestarea artistică centrală a litoralului, în epocă. Atunci a avut loc prima ediție apoi, festivalul a urmat o traiectorie sinuoasă din diverse motive politice, financiare, sociale etc. În 1976, s-a întrerupt și s-a reluat, abia, în 1983. După 90, evenimentul părea să-și recapete strălucirea de altădată. În 2010, s-a celebrat a 40-a ediție, însă, în 2012, din păcate, s-a tras cortina. După 11 ani de absență, în 2023, Festivalul Mamaia a revenit dar s-a desfășurat în drum, în parcarea-piațetă din zona Perla. Unde, de altfel, s-a derulat și ediția actuală. Dar iată clasamentul final al ultimei ediții. Cântecul „O mie de dorinţe”, interpretat de tenorul brazilian Sandro Machado, i-a adus compozitorului Cristian Faur marele Trofeu al Festivalului Mamaia 2024. Numele lui Sandro vă sună cunoscut de la „Vocea României” – sezonul trecut! La secțiunea Interpretare: Locul 1 – Catinca Leu cu „Rugă pentru părinți”; Locul 2 – Luana Mihaela Toader cu melodia „Dulcea și Tandra mea Fiară”; Locul 3 – Melissa Antonesi cu melodia „Lie Ciocârlie”. Iată-i şi pe câştigătorii de la secţiunea Creaţie: Locul 1 – Viorel Gavrilă care a adus pe scenă emoția pură cu piesa „Vei fi Mereu”, interpretată de Daniel Iordăchioaie; Locul 2 – compoziţiei „Monocrom” de Marius Moga, Vizi Imre, Răzvan Matache și Mihai Dumitrescu, interpretată de Romina Apostol (Rockmina); Locul 3 – piesa „Despre Noi…Apoi”, o compoziție deosebită a lui Nicolae Caragia, cântată de Alex Maxim. Ca în fiecare seară, pe scena din Piaţeta Perla au răsunat, în recitaluri, mari voci: Corina Chiriac, care a scris istorie la Festivalul Mamaia, soprana Irina Baianţ, trupa Bere Gratis, Feli, Lidia Buble şi VAMA. La pupitru, Andrei Tudor (fiul compozitorului Ionel Tudor și nepotul legendarului compozitor George Grigoriu), o soluție mai inspirată decât Daniel Jinga, dirijorul de anul trecut. “Jingle bell” era atât de mignion încât cei din orchestră nu-l observau. Vedeau doar bagheta plutind în aer și nu înțelegeau ce se întâmplă.

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult