În octombrie 1918 Academia Română a respins candidatura lui Garabet Ibrăileanu, un intelectual cu o contribuție semnificativă la îmbogățirea culturii românești. Motivul real pentru care marele for l-a refuzat pe Ibrăileanu (neinvocat în mod expres) a fost activitatea sa publicistică desfășurată, până la acel moment, în cadrul unor publicații cu caracter sau iz socialist („Școala nouă,” „Munca,” „Critica socială”) sau poporanist („Viața românească”), lucru care nu prea era pe gustul academicienilor. Dacă veți consulta lista membrilor academiei din 1918, veți vedea o sumedenie de nume de care n-ați auzit niciodată. Garabet Ibrăileanu însă, spre deosebire de cei care i-au respins candidatura, a rămas în panteonul cultural român. Parafrazându-l pe Ibrăileanu, profesorul de drept penal Constantin (Costică) Bulai (1926-2014) de la Facultatea de Drept a Universității București, își presăra prelegerile cu expresia „așa cum spunea profesorul.” Într-o zi un student, nemaisuportând incertitudinea, l-a întrebat: „Care profesor?” Bulai l-a privit mirat și a zis: „Cum care profesor? Nu-i decât unul: Vintilă Dongoroz.” Constantin (Costică) Bulai era din Liești, județul Galați, iar Dongoroz – din Tecuci. Dacă îi spuneai lui Bulai că ai trecut prin Liești erai omul lui.
Pompiliu Comșa
