Trăim într-o țară unde tragedia și comedia au încheiat un pact tăcut: unul ne îngroapă speranțele, celălalt ne învie râsul. România, scena perfectă pentru absurd, se trezește în fiecare zi ca un spectacol fără regizor, unde actorii – cetățenii ei – își joacă rolurile cu un talent rar de a transforma necazul în banc și durerea în glumă.
„Grăbiți-vă, stingeți lumina!” – parcă ar striga o voce din spatele cortinei. Nu pentru economie la curent, că oricum facturile ne-au luat aerul, ci ca să nu mai vedem cât de caraghioasă a devenit realitatea. În întuneric, poate că uităm câte spitale n-au medicamente, câte școli n-au căldură și câți politicieni își fac selfie-uri cu promisiunile goale. Dar nu, românul aprinde totuși o lumânare și începe să spună bancuri: despre guvern, despre vecin, despre el însuși. Umorul e arma lui, iar râsul – singura lumină care nu se taxează.
Pamfletul se scrie singur: parlamentarii își dau lecții de morală între două dosare penale, primarii taie panglici la drumuri inexistente, iar miniștrii explică de ce nu se poate ce ar trebui să se poată. Și poporul? Poporul râde. Râde până la lacrimi, dar nu știm dacă sunt lacrimi de haz sau de amar. Într-o țară unde „umorul național” a devenit materia obligatorie, cetățeanul știe că râsul e singura șansă să nu cedeze.
E un paradox: poporul care suferă cel mai mult are darul de a face haz de necaz cel mai bine. Cu o ironie fină, românul își predă lecția de supraviețuire: „Nu-i nimic, merge și-așa!”, „Las’ că se rezolvă după alegeri!”, „Important e să fim sănătoși, restul… hoții au grijă de noi!”.
Și uite așa, între un banc spus la coada de la pașapoarte și o glumă amară la ghișeul ANAF, românul se dovedește profesor emerit al umorului tragic. Râde și când îl fură, râde și când îl păcălesc, râde și când își dă seama că nu mai are nimic de pierdut.
Așadar, grăbiți-vă, stingeți lumina! Căci poporul dă lecții de umor în întuneric – și asta, paradoxal, îl salvează de la nebunie. Dar atenție, dragi spectatori: să nu se stingă prea de tot, căci s-ar putea să rămânem doar cu râsul și fără lumină.
