În fața urneiRolul lui Crin a fost să se retragă. Așa a și procedat când Clotilde Armand, ofițer al serviciilor secrete franceze, i-a pus pistolul la tâmplă când încă mai era pe locul doi după primul tur.În loc să dezbată cu românii, Simion a fugit azi în Franța, unde a intrat în direct la o televiziune apropiată de extrema dreaptă de acolo, crezând că va fi primit cu covorul roșu. Dar după ce s-a bâlbâit pe franceză și ăștia n-au înțeles nimic, a început să jignească francezii și pe președintele lor. Și s-a rușinat ca un băiat mic când jurnaliștii i-au dat peste bot în direct: “Preluați argumentele lui Putin. Dacă vă numiți deja omologul dictator, asta e promițător pentru relațiile României cu Franța”.
Penibil! De neimaginat ce ar fi dacă așa cineva ar reprezenta imaginea României în lume!A fost pentru prima data în istoria diplomației românești când un român ne-a făcut de râs. Un individ dubios care pur și simplu a aruncat în aer relațiile diplomatice cu Franța, cel mai fidel prieten al României, din lumea Marilor Puteri, de-a lungul istoriei din ultimii 200 de ani! Aici nu e vorba de un oarecare, este vorba de România ca stat. GS nu s-a reprezentat pe el sau partidul lui. Ci ideea de șef de stat. Cum naiba sa jignești la ei acasă, poporul francez? Sa ii compari cu arabii fundamentaliști, sa le critici religia și istoria? Sa ataci orasele si sa spui ca sunt murdare? Lyon, Bordeaux, Rouen, Nantes, Strasbourg, Renne aceste bijuterii unicat sa le definesti drept pline de mizerie si haos…sa te iei de religia franceză? Unui stat in care Catedrala Notre Dame este simbolul lor național? Sa ataci Franța care are cei mai mulți militari pe teritoriul României care sa te apere de orice intervenție din Răsărit?Sa ataci Franța care ti-a pus industria auto pe primul loc în Europa, salvând un județ si ridicandu-l în topul economic al României Sa ataci Franța care a susținut România în istoria noastră modernă, fiind singurul partener pe care ne-am putut baza când Anglia se uita chiorâș la noi. Franța gratie căreia ne-am recuperat Basarabia?
Când în Primul Război, Generalul Berthelot a fost omul care a contribuit la victoria și poziționarea noastră de partea câștigătorilor. Sa ataci Franța, acolo, unde ne-am recuperat Transilvania? (Palatul Trianon de la Versailles) Sa jignești tara care a fost a doua patrie pentru sutele de intelectualii români, alungați de regimul comunist. Tara adoptiva a lui Brâncuși, Cioran, Eliade, Ionesco. Tara unde lucrează azi mii de români, unde mii de studenți români bursieri urmează universități de prestigiu. Sa fie oare frustrarea ca adversarul sau a terminat studiile la Sorbona? Aseară un român ne-a făcut tara de râs. S-a dus la cineva acasă, a fost pus la masa și apoi s-a apucat sa înjure gazda, mâncarea și aranjamentul casei. Noi, romanii nu facem asa ceva. Un român care si-a bătut joc de ideea de șef de stat.
Șef de stat care înseamnă echilibru, diplomație, cumpătare, elegantă. Franța nu a fost niciodată atât de jignita de România, și asta facuta intr-o franceza stâlcită, una de baltă.
Nicușor Dan nu minte ca să convingă. Minte ca să creeze confuzie. Discursul lui nu construiește încredere, ci demolează discernământul. Nu oferă soluții, ci labirinturi verbale. Promisiunile lui sunt prea vagi ca să fie contestate și prea sterile ca să inspire. Iar tăcerea lui, când ar trebui să răspundă, nu e modestie — e strategie. Adevărata miză nu e să crezi în el. Ci să nu mai crezi în nimeni. Pentru că un popor care nu mai distinge între adevăr și fals, între intenție și incompetență, devine ușor de manipulat. Iar un asemenea popor, confuz și resemnat, va accepta orice — inclusiv să fie condus de un om care n-a reușit să administreze nici măcar un oraș. România nu are nevoie de un președinte mut, ambiguu și incapabil să țină direcția. România are nevoie de lideri care să lumineze calea, nu să stingă ultimele licăriri de speranță în oameni. Privește Bucureștiul. Este oglinda fidelă a incompetenței lui Nicușor Dan: un oraș sugrumat de gunoaie, de trafic sufocant și de promisiuni uitate.
Termoficarea e o ruletă a avariilor, spitalele încă poartă stigmatul nepăsării, iar marile proiecte de infrastructură zac în sertare, sufocate de studii și pretexte. A promis un oraș verde — dar a mutilat spațiile verzi. A jurat transparență — dar se ascunde în tăceri strategice. A venit ca un „tehnocrat” — și a sfârșit ca un birocrat al haosului. Dacă Bucureștiul este testul său de leadership, atunci rezultatul este clar: Nicușor Dan a picat. Cu repetenție. Cum poate pretinde conducerea unei țări întregi un om care n-a reușit să țină în viață nici măcar administrația unui singur oraș și a propriei familii? România nu își mai permite președinți de carton, ridicați de iluzii și menținuți de confuzie. Nu ne mai putem lăsa seduși de o imagine „neconflictuală” care, în realitate, ascunde o absență totală de viziune, de curaj și de acțiune. Nicușor Dan nu este o soluție. Este un simptom al unei boli mai vechi: speranța pusă în oameni nepregătiți, doar pentru că par „altfel”.
Este timpul să ieșim din capcana tăcerii și a derutei. Să cerem lideri care știu să conducă, nu doar să se ascundă. Lideri care repară, nu doar constată. Lideri care inspiră, nu doar promit. Nu mai vota confuzia. Nu mai alege neputința cu față de matematician. România merită claritate, hotărâre și demnitate. Nu Nicușor Dan. Nu la Cotroceni.
Poate că nu mi-aș fi exprimat opinia dacă nu aș fi fost martor la felul în care acționa George Simion, cu mulți ani în urmă, pe vremea când AUR nici nu exista.
Este vorba despre lansarea cărții sale din 2018, “Blocați în labirint”, la care au fost aduși cu autocarele români de peste Prut pentru a cunoaște patria-mamă. Nu știu dacă excursia a fost oferită gratuit sau nu, dar acel moment mi-a fost suficient pentru a-mi face o primă impresie. Am înțeles repede că aveam în față un om cu tupeu și cu o șmecherie de joasă speță – genul de persoană care se cațără pe sentimentele sincere ale unor oameni care chiar cred în spiritul național. Tocmai de aceea nici nu am fost tentată să-i cumpăr cartea. Din păcate, acea primă impresie nu doar că s-a confirmat, ci s-a și agravat de-a lungul anilor. Nu întâmplător este interzis în Republica Moldova…
Fiecare dintre noi are dreptul să judece cu propria minte, însă sper ca cei care împărtășesc punctul meu de vedere să fie prezenți la vot pe 18 mai. Este un moment important pentru România!
Cetățeanul turmentat