În pofida denumirilor pompoase ale unor partide și în ciuda discursului public al liderilor, există doar două tabere mari și late atunci când mergem la vot: globaliștii și patrioții.
Stânga, extrema stângă, centrul (cu variantele centru-dreapta și centru-stânga) și dreapta – toți trag la aceeași căruță. Singurii rămași indezirabili pe scena politică rămân patrioții. Sau extremiștii de dreapta, cum sunt etichetați de mass-media, cu unicul scop de a-i face nefrecventabili dintr-un condei. Așadar, oricum s-ar intitula partidele aflate la stânga patrioților, orice ar scrie în statutul și programele afiliate, absolut toate luptă cu același inamic.
Am văzut ce s-a întâmplat la alegerile din Franța, când partidele de stânga și de centru s-au aliat pentru a ”salva democrația” de balaurul naționalist. Fenomenul este generalizat în Uniunea Europeană. Iar mass-media, puternic subvenționată din fonduri guvernamentale și corporatiste, face o foarte bună echipă cu globaliștii răsfirați într-o largă paletă de partide și partidulețe.
Iată de ce lumea bună a Parisului a răsuflat ușurată după ce ”extremiștii de dreapta” din partidul lui Le Pen au ratat majoritatea în parlamentul francez, fără să fie nicicum deranjată de primul loc obținut de comuniști și socialiști – aka extrema stângă, la fel de globalistă ca democrații lui Joe Biden.
”Dreapta”, ”stânga” sau ”centru” au rămas doar iluzii. Cuvinte golite de conținut.
La scrutinul prezidențial din toamnă, românii vor avea de ales între globaliști și patrioți. Iar dacă ultimii nu găsesc un candidat comun, agreat de majoritatea celorlalți suveraniști, atunci în decembrie vom avea un președinte sută la sută dedicat filantropilor de la Davos.
