La zi Suntem un popor condamnat la speranță perpetuă și amnezie colectivă. Nu ne învățăm lecțiile niciodată, căci mereu cădem în genunchi în fața câte unui Mesia politic care ne promite salvarea absolută.
Klaus Iohannis, președintele-cyborg, a reușit performanța incredibilă de a urina rece și distant peste speranțele tuturor.
Iliescu, s-a declarat prieten al poporului, protector al celor săraci și apărător al democrației, nu era decât o mască de catifea peste o față dură a fostului activist de partid, versat în tacticile manipulării și ale puterii. De fapt, sub mandatul său s-a produs confiscarea subtilă a revoluției, deturnarea idealurilor, deturnarea unei întregi țări către o democrație falsă și profund viciată. Mineriadele, rușinea uriașă a anilor ’90, sunt mărturia incontestabilă a unei manipulări monstruoase prin care Iliescu și-a asigurat controlul politic și anihilarea oricărei opoziții reale. Mineriadele sunt stigmatul etern de pe fruntea lui Iliescu, iar pentru poporul român, ele reprezintă rana care nu s-a vindecat niciodată pe deplin.
Constantinescu a părăsit scena politică lăsând în urmă un gust amar și o generație întreagă deziluzionată. Cei care îl votaseră au trăit această trădare emoțională într-un mod profund și personal. Dezamăgirea adâncă provocată de Emil Constantinescu a generat un cinism și mai puternic, un cinism care avea să definească întreaga generație ce i-a urmat. Tinerii care visau atunci la o Românie modernă, transparentă și curată, s-au trezit, brusc și dureros, într-o realitate dominată de aceleași vechi structuri, aceleași vechi metehne.
Traian Băsescu, marinarul charismatic, omul din popor, politicianul direct și bătăios care părea să vorbească limba poporului și care promitea că va schimba fundamental jocul. Stilul său direct, uneori brutal, alteori amuzant, a sedus rapid o țară întreagă. Klaus Iohannis a apărut pe scena politică a României în momentul în care poporul, epuizat și dezamăgit după ani întregi de scandaluri și conflicte sub mandatul lui Traian Băsescu, căuta disperat o schimbare autentică.
Înalt, sobru, calculat și aparent incoruptibil, Iohannis părea exact opusul politicianului român clasic, iar imaginea sa rigidă, aproape robotizată, a fost inițial confundată cu seriozitate și onestitate.
Poporul român, prizonierul etern al nevoii disperate de a-și găsi salvarea într-un Mesia politic.
