Când clopote în noapte se dezleagă,
Și cerul parcă bate în altar,
Lumina Sfântă, tainică și dragă,
Coboară lin, cu harul milenar.
O flacără venită din iubire,
Din miez de rugă și din veșnicii,
Ne umple sufletul cu strălucire,
Ștergând și lacrimi și umbrele pustii.
Se-aprind candele-n mâini tremurânde,
Se-mbracă lumea-n alb de sărbători,
„Hristos a-nviat!” în glasuri blânde
Răsună viu în inimi până-n zori.
Purtăm cu grijă flacăra cerească,
Și-o dăruim cu zâmbet și cu dor,
Să lumineze viața omenească,
Cu pace, cu credință și cu spor.