15 decembrie 2024 ▪ Cinema Timiș, Timișoara
Conferința „35 ani de libertate sau 35 de ani de dezamăgire? Revoluția din 1989 și ce ar fi putut să fie” (Conferința „35 ani de libertate sau 35 de ani de dezamăgire …)
După revoluție libertatea cuvîntului, a dreptului de a manifesta liber, au fost încet-încet limitate, iar acum și alegerile libere au fost anulate. Nu aceasta este România pentru care am luptat în 1989!
Istoricul elvețian Oliver Jens Schmitt, activista civică Elena Calistru și sociologul Alin Gavreliuc tocmai își încheiaseră prezentările când moderatorul Digi24 Anca Suciu a lansat obișnuita invitație din public: „Mai sunt întrebări?”.
S-a ridicat Marius Mioc, revoluționar al Timișoarei și cronicar neobosit al evenimentelor din decembrie ’89. Într-un loc simbolic – același oraș care a deschis barierele comunismului – Mioc a lovit direct în miza serii:
„Prima cerere a Proclamației Frontului Democratic Român a fost ALEGERI LIBERE. Curtea Constituțională ne-a aruncat înapoi cu 35 de ani când a anulat scrutinul din noiembrie. Idealul Revoluției a fost suspendat, iar libertatea de exprimare e din nou sub asediu.” – Marius Mioc, din sală
Hotărârea CCR din 6 decembrie Curtea Constituțională invalidează în unanimitate primul tur al prezidențialelor, invocând „manipularea alegătorilor” printr-o campanie TikTok atribuită independentului Călin Georgescu; ordonă reluarea întregului proces electoral. (COMUNICAT DE PRESĂ, 6 decembrie 2024 – Curtea Constituţională, Romanian top court annuls presidential election results) Anularea votului atinge exact pilonul proclamat în balconul Operei pe 20 decembrie 1989: puterea „nu se câștigă la masa verde”, ci prin vot liber.
- Suciu: „Și totuși vorbiți liber aici, acum.”
- Mioc: „Vorbeșc, dar am fost cenzurat online; televiziunile care oferă spațiu vocii mele sunt amendate.”
- Suciu a invocat regulile platformelor „împotriva discursului instigator”, iar câteva secunde mai târziu – sub gestul discret al primarului Dominic Fritz, surprins în colțul ecranului – microfonul a fost retras. Momentul a stârnit aplauze și murmure, relansând vechea dilemă: câtă libertate încape într-un spațiu public moderat?
Înregistrarea integrală a dezbaterii s-a viralizat pe Rumble și pe blogul personal al lui Mioc, fiind vizionată de peste 120 000 de ori într-o săptămână. (35 de ani de libertate sau 35 de ani de dezamăgire? Conferință …, Marius Mioc, conferința „35 de ani de libertate”, Timișoara, 15.12 …)
Reacții din panel
- Oliver Jens Schmitt a reamintit rolul „instituțiilor create după ’89” și a avertizat că „demonizarea lor nu folosește memoriei Revoluției”.
- Elena Calistru a confirmat corectitudinea procesului de numărare din 10 noiembrie, dar a deplâns „lipse de transparență” în de-clasificarea rapoartelor SRI care au stat la baza hotărârii CCR.
- Alin Gavreliuc a punctat paradoxul psihologic: „Cu cât evocăm mai des libertatea, cu atât tolerăm mai ușor restrângerea ei, dacă vine «pentru binele comun»”.
De ce are ecou pledoaria lui Mioc
| Ideal din Proclamația FDR (20 dec. 1989) | Realitate dec. 2024–mai 2025 |
|---|---|
| Alegeri libere și corecte | Proces electoral reluat, dată incertă a noului tur I; contestări în serie între instanțe. |
| Libertatea cuvântului | Amenzi CNA record (2,3 mil. lei în 2024) pentru „dezinformare” și „discurs extremist”; suspendări de conturi pe platforme sociale. |
| Pluralism politic | Polarizare abruptă: tabăra „suveranistă” vs. „pro-europeni”, exod de primari către AUR după primul tur anulat |
La 35 de ani distanță, revoluționarii timișoreni nu mai cer „Jos dictatura!”, ci „Nu întoarceți sensul votului!”. Intervenția lui Marius Mioc a fost mai mult decât un reproș istoric: a pus reflectorul pe fragilitatea instituțiilor care ar trebui să garanteze exact drepturile câștigate în 1989. „Alegerile libere nu sunt negociabile; anularea lor este negarea Revoluției.”
Care sînt idealurile revoluției?, este o întrebare la care politicieni de diferite orientări încearcă să tragă spuza pe turta proprie, declarînd după interes ce li se năzărește pe moment ca fiind ideal al revoluției. Idealurile revoluției sînt menționate și în art. 1 alineat 3 din Constituție, ca temei al organizării juridice a statului român, deci problema „care sînt idealurile revoluției?”, are și o latură juridică.
Pentru a defini corect idealurile revoluției cred că trebuie să ne raportăm la documentele emise chiar atunci, în timpul revoluției. Primul document care sintetiza revendicările revoluționarilor a fost Proclamația Frontului Democratic Român, întocmită în balconul Operei din Timișoara în 20 decembrie 1989 și tipărită sub formă de manifest în 22 decembrie 1989, îndată după fuga lui Nicolae Ceaușescu din clădirea CC.
Prima cerere de pe lista de revendicări a revoluției din 1989, citită în 21 decembrie 1989 de la balconul Operei din Timișoara și tipărită în 22 decembrie 1989, a fost organizarea de alegeri libere. Cu 10 ani în urmă, fiind întrebat de TVR în cadrul suitei de interviuri „Generația 1989 la 25 de ani”, care este moștenirea revoluției, spuneam: „Moștenirea revoluției este în primul rînd libertatea, dreptul la liberă exprimare, alegerile libere. Faptul că poporul român poate să își aleagă conducătorii”.
Acest drept la alegeri libere cucerit în revoluție a fost aruncat la gunoi de Curtea Constituțională, prin hotărîrea din 6 decembrie 2024 care a anulat alegerile prezidențiale din România. Culmea e că aceeași Curte Constituțională emisese o altă hotărîre, „definitivă și general obligatorie”, prin care confirmase și validase, cu unanimitate de voturi, rezultatele primului tur al alegerilor și dispunea organizarea celui de-al doilea tur între Călin Georgescu și Elena Lasconi. Prin hotărîrea din 6 decembrie Curtea s-a contrazis pe ea însăși.
Ca pretext s-au folosit niște note informative ale serviciilor secrete, recent desecretizate de CSAT (linc), care ar dovedi că domnul Călin Georgescu, ieșit pe primul loc în primul tur al alegerilor, ar fi manipulat alegătorii printr-o campanie pe rețeaua TikTok, în care s-au folosit boți pentru a crește numărul său de urmăritori pe acea rețea și că unii dintre cei care l-au susținut pe Georgescu au fost plătiți, deși Georgescu a declarat zero cheltuieli de campanie.
O primă observație este că Curtea Constituțională a considerat adevăr absolut ceea ce scrie în informările serviciilor secrete. Asta crează un precedent primejdios – ori de cîte ori apare un candidat care deranjează structurile statului, acestea pot alcătui un raport prin care candidatul să fie acuzat de diferite lucruri și pe baza acelui raport candidatul să fie eliminat din cursă, fără să aibă dreptul de a se apăra față de acuzațiile aduse. Asta vine în contradicție cu ce ne spunea domnul Klaus Iohannis cînd el însuși era candidat pentru funcția de președinte (VIDEO mai sus):
Klaus Iohannis: „Haideți să mai demolăm un mit. Am auzit pe mulți spunînd că alegerile nu se cîștigă de oameni. Alegerile se cîștigă de instituții, de structuri. Nimic mai fals! Puterea în România se cîștigă prin vot! Nimeni să nu creadă că puterea în România, președinția României, se cîștigă prin negocieri la masa verde”.
Hotărîrea Curții Constituționale a fost luată în unanimitate. Mă miră că doamna Laura Scântei a fost de acord cu această hotărîre, fiindcă asta vine în contradicție cu opinia separată e care a emis-o în cazul respingerii candidaturii lui Diana Șoșoacă.
Scria doamna Scântei în cazul Șoșoacă că nu s-a respectat dreptul la un proces echitabil: „asigurarea contradictorialității, asigurarea dreptului la apărare al persoanei al cărei comportament neconstituțional este evaluat și asigurarea unei proceduri de administrare și contestare a probelor/soluției”. Doamna Scântei a observat, corect, că Șoșoacă nu a avut drept de apărare, dar nu observă că nici Călin Georgescu n-a avut drept de apărare față de acuzațiile care i-au fost aduse.
Cei care l-au votat pe Georgescu nu au fost boți, ci oameni în carne și oase, verificați cu cartea de identitate de operatorii de tabletă de la secțiile de votare. Chiar dacă ar fi adevărat că domnul Georgescu a folosit asemenea mijloace tehnice pentru a crește audiența intervențiilor sale pe TikTok, aceasta nu e o ilegalitate. Foarte probabil și alți candidați au folosit această metodă.
În ceea ce privește faptul că Georgescu ar fi mințit cînd a declarat zero cheltuieli de campanie electorală, este doar o supoziție a Curții Constituționale, pe baza faptului că este de notorietate că campaniile electorale costă bani. El a avut susținători care l-au promovat pe rețele sociale, mai ales TikTok, care era o rețea necenzurată (a ajuns acum cenzurată anume datorită cazului Georgescu; reprezentanților TikTok li s-a cerut de către Comisia Europeană, să ia măsuri de „remediere urgentă” a politicilor de moderare – linc, adică un eufemism pentru a le spune să cenzureze). Iată-l pe omul de afaceri Călin Donca, care spune că l-a susținut pe Georgescu din proprie inițiativă, fără să primească nimic pentru asta:
Călin Donca: „Oare cîți bani am luat ca să-l promovez pe Călin Georgescu și de ce apar pe o listă desecretizată SRI? În primul rînd, voi începe cu finalul: Normal că apar pe acea listă. Sînt contul cel mai mare care l-a promovat pe Călin Georgescu, și cel mai mult. Așadar, n-am primit bani de la absolut nimeni, decît din buzunarul personal să-mi duc zilele, și nici nu am nevoie. Pentru că, dacă te uiți în conturile companiilor noastre, la cifra de afaceri, avem cîteva zeci de milioane de euro și nu ducem lipsă de o mie de euro de la acei oameni care vreau să îl promovez. Nimeni nu m-a contactat, ci doar am primit amenințări și reproșuri și înjurături, cu care oricum sînt destul de obișnuit. Așadar, trăiască Călin Georgescu și terminați cu poveștile de adormit copiii, că n-am nevoie de bani de la ruși, că n-au rușii timp să dea bani lui Donca cînd ar putea să facă multe alte lucruri cu ei”.
Îngrijorătoare mi se pare atitudinea autorităților de a considera nelegitim ca cineva să promoveze un om politic doar din patriotism și din convingere, și a considera că orice susținere politică trebuie să fie contra bani. De unde și pretinsa încălcare a legislației electorale – că nu s-au declarat banii folosiți în campania electorală și nu s-au marcat materialele ca publicitate electorală.
Libertatea de exprimare cucerită în 1989 înseamnă și dreptul de a susține idei și oameni politici din proprie inițiativă, fără nici o plată. Nu cred că o societate în care orice idee e susținută în spațiul public doar contra cost e o societate bună. Încălcare a legislației ar fi fost doar dacă Georgescu personal ar fi plătit bani ca să fie susținut, fără să declare banii cheltuiți și fără să marcheze materialele ca publicitate electorală.
Acum s-a declanșat o adevărată vînătoare a instituțiilor statului împotriva celor care l-au susținut ori sînt bănuiți că l-au susținut pe Călin Georgescu. Oameni care au pus pe TikTok clipuri în favoarea acestuia sînt chemați la audieri, sînt intimidați. Un om de afaceri precum Ștefan Mandachi (linc) a ajuns să afirme: „E periculos să spui ceea ce gîndești”.
