Începând cu Duminica Floriilor și până în sâmbăta dinainte de Rusalii, creștinii marchează săptămânile luminate. Sunt zilele din preced sau urmează după Învierea Domnului nostru Iisus Hristos și reprezintă o perioadă de smerenie și curățare spirituală înainte de cea mai mare sărbătoare a creștinătății.
Cum ne curățim noi de cele rele?
Alegând răul?
Mințind ca să obținem anumite foloase în detrimentul altora?
Ce este minciuna?
Păi, iată ce este:
Este o afirmație care este contrazisă de către experiență, observație sau bun simț, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parțială a faptelor și a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor. De regulă, minciuna se consideră o acțiune intențională de declarare a unei stări modale necomfirmabile sau imediat (ori ușor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a oferi false speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă care servește într-un fel sau altul mincinosului. Deși minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare și de neiertat, se pot totuși identifica și minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de înțelegere corectă și/sau de interpretarea greșită a informațiilor existente sau accesibile la un moment dat.
Privit dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că minciuna caracterizează personalitatea, iar adevărul realitatea, în sensul că personalitatea poate produce afirmații confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realității în individ, care este un adevăr, este o distinctă transpunere a unei cantității purtătoare de informații care se metamorfozează „realitate” cu o structură și fenomenalitate distinctă.
Astfel, se pot identifica diferite variante ale minciunii, precum ar fi: -Minciuna individuală cotidiană, produsă spre a genera convingeri, atitudini sau emoții predeterminate, așteptate, în partenerii de acțiune sau de afectivitate;
-Minciuna individuală politică, orientată către schimbarea opiniei și convingerilor unui individ sau a unei mulțimi de subiecți, cu obținerea posibilității de a manipula intențiile și comportamentele altora în favoarea unui singur individ;
-Minciuna colectivă practicată de un grup sau de către o comunitate cu o anume poziție socială și privilegii. Minciuna politică colectivă vizează păstrarea statutului și privilegiilor de către o minoritate aflată în conflict de interese cu o majoritate defavorizată, lipsită de privilegiile grupului;
-Minciuna economică, individuală sau colectivă, ascunde intenționat starea reală a unei economii locale, regionale, statale sau globale din diferite motive.
-Minciuna socială este acea afirmație sau ansamblu de afirmații care declară sau susțin existența unor deosebiri de performanță și calitate umană între indivizi, grupuri de indivizi sau mari colectivități umane. Aceasta minciună de tip social (care poate fi adesea orientată rasial sau cultural) caută să introducă diferențe de valoare între oameni sub raport conceptual sau afectiv și să motiveze orice acțiuni discriminatorii aplicate și aplicabile celor indezirabili.
Acest tip de minciuna segregantă, construită pe baza pretinsei diferențe de calitate dintre subiecți, a declanșat în decursul istoriei numeroase conflicte sociale mai mici sau mai mari, a întreținut adversitatea și chiar ura dintre indivizi și/sau grupuri, a înjosit calitatea de om și a făcut mult rău societății, producând, prin standarde diferite de evaluare, umilire, suferință și degradare umană.
-Minciuna științifică derivă din construcția unei ipoteze incorecte de mecanism cauzal, indiferent dacă este conjunctural, fenomenal sau social, și pretenția valabilității acelui model (împotriva evidenței științifice), respectiv a incapacității modelului de a oferi predicții corecte sau de a explica coerent acele segmente ale realității, societății sau individului, pe care pretinde a le teoretiza, legifera și/sau explica.
-Minciuna culturală vizează împrăștierea intențională a unor afirmații false (care pot fi atât degradante cât și laudative) cu privire la conținutul sau la valoarea diferitelor produse culturale (dintre care unele pot fi opere de artă), prin propunerea și susținerea unui sistem de valori preferențial, sistem care neagă valori consacrate și recunoscute. În schimb, apreciază drept opere fundamentale, creații banale, partizane, uneori antisociale, fără calitate artistică, incapabile să producă satisfacții de natură emoțională și intelectuală superioare și să extindă orizontul uman al individului sau colectivității.
Iată definiția pe bucăți și global a minciunii cu care ne hrănesc zi și noapte iubiții aleși.
La Muzeul Etnografic „Ioan Grămadă” din Câmpulung se află o diplomă, un atestat de moralitate de pe la începutul anilor 1900 (nu apăruse comunismul la noi), unde un candidat la o funcție publică trebuia să aibă această diplomă oferită de „Sfatul bătrânilor”.
Despre ce moralitate am putea vorbi noi azi?
Ion Iliescu, „Ioan Ilici cel Groaznic”, distrugătorul de neam și țară, „insinuat” printre revoluționarii Loviturii de Stat ateiste dintr-un decembrie sângeros, ne spunea cu spume la gură ca FSN-ul nu se va transforma-n partid politic și după numai 24 de ore, partid s-a făcut. Minciună odioasă caracteristică regimului pe care-l urmam.
Ce a urmat după el, vai mama noastră!
-Petre Roman, fiu de demnitar comunist, „genocidul femeilor de la APACA” a ajuns chiar prim ministru. Omul care a pierdut pariul cu agricultura (simțim și azi acest lucru), care la bătrânețe, așa-i moral, și-a lăsat nevasta și s-a-nsurat c-o bunăciune deodată cu fiicele lui.
Adrian Năstase. Pentru că este moral, și-a lăsat nevasta să poată avansa politic, căsătorindu-se cu fiica unui demnitar comunist primind astfel acceptul de a intra-n rândul „copiilor” din „Cartierul Crimăverii”. Ce ne-a făcut odiosul, ce a lăsat în urma lui, se vede și simțim pe propria piele.
-Mircea Geoană. A profitat din plin de prietenia tatălui cu Ilici cel Groaznic și fără să fie ales de propriul popor, de noi, a ajuns pe cele mai înalte culmi, ocupând funcții prin America și NATO, repet, fără să fie ales, ba, dorea „Mihaela mea” să ne fie președinte că de-aia-i moralitate.
-Liviu Dragnea. A răsărit ca piru-n recolta de grâu sau porumb și a ajuns să plimbe geamantane prin Parlamentul țării, să decidă soarta țării. Cu moralitatea dând pe-afară și-a lăsat și acesta nevasta pentru o bunăciune – îi plăcea carnea tânără, fragedă – o relație bunic-nepoată, după care s-a repezit o țâră prin pușcărie, Moralitate, nu glumă…
-Călin Popescu Tăriceanu, fost co-președintele Alianței Liberalilor și Democraților (ALDE), formată prin fuziunea Partidului Liberal Reformator (PLR) cu Partidul Conservator (PC), care între 2017 și 2019 a fost membru în coaliția guvernamentală condusă de Partidul Social Democrat (PSD). Este individul care a participat la mazilirea Partidului Național Liberal, vârândul în brațele comuniștilor, omul „cu vreo cinci muieri la bord”, cașa-i moral… Unit cu Victor Ponta, a obținut doar câteva procente, bune la nimic, alegătorii zvârlindu-i în groapa murdară a istoriei, de unde Victoraș a-nviat și se vrea președinte.
-Victor Ponta. De mic prin jurul lui Ceaușescu, s-a ridicat prin imoralitate, până la rangul de prim ministru. Nu ezită să-și laude „părinții”; „Ion Ilici cel Groaznic și Adriana Năstase”. Și-a sărbătorit ziua de naștere pe stadion aducând cu „rata” mulțimi de oameni de pe-ntreg cuprinsul patriei să-l omagieze. A sărbătorit un an cu un număr de km de autostradă mai puțini decât cel cu care a început anul. Și-a plagiat teza de doctorat. Pentru că o comisie a constatat asta, funcție având, omul a desființat-o. Și următoarea comisie a constatat plagiatul a desființat-o și pe aceasta, apoi, la tribunal a făcut în așa fel să „i se dea dreptate”.
Și-a abandonat nevasta pentru fiica unui demnitar comunist până ce nu a mai avut nevoie de acesta, după care i-a lăsat fata omului, cu gândul la alte bunăciuni profitoare. Caracter infect, mincinos odios, acum se vrea președinte.
Crin Antonescu zis și Căcărău, a pus Partidul Național Liberal, de fapt i-a semnat decesul, în brațele lui Ioan Ilici cel Groaznic. Se vorbește (cu dovezi pe la colțuri) că ar fi fost colaborator al fostei securități. Zece ani a stat „pe bară”, pe banii soției, tăind frunze la câini și acum se dorește președinte.
Nicușor Dan. Un norocos de zici că a mâncat „mare, când a fost mic”, conjunctural ajuns primar al Bucureștiului, funcție care nu i-a priit. A mințit mult, n-a făcut mare lucru, dar se dorește președinte acum.
Din puținii distrugători de neam și țară enumerați mai sus, găsim trei care și acum doresc să ajungă la ciolan.
-Marcel Ciolacu. Cel mai incompetent individ din câți s-au perindat pe la conducerea partidelor și țării. Cu spume la gură, prietenul de mai ieri al lui Omar Hayssam (omul-să-i zicem om pentru că merge-n două picioare), cu serioase dubii în privința studiilor și meseriei practicate, ne spunea și acesta, tot cu clăbuci verzi la gură, că nu se va uni cu Partidul Liberal și-n cele din urmă a făcut-o. Tot cu clăbuci verzi, galbene și roșii la gura-i spurcată, în campania trecută, promitea măriri de pensii și salarii, dar numai până ce ai lor au fost aleși și cu numai 12 zile înainte de promisiunile făcute (1 ianuarie anul acesta), a spus, senilul, că nu mai sunt bani de măriri.
Repetenți la moralitate, fruntași la minciuni, Victor Ponta, Crin Antonescu și Nicușor Dan râvnesc la scaunul de președinte al țării. Ferește-ne, Doamne și apără-ne!
18042025-Săptămâna Patimilor-B. Olănești
Pompiliu Puiu Raducan