O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere. Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis, înghițite rapid de hăul întunecat.
Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh. Și toate acestea cu o insuportabilă claritate. Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu. Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.
Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.