O planta miraculoasă folosită de grecii antici, redescoperită după 2.000 de ani

Despre planta miraculoasă folosită de grecii antici, Silphium, se credea că a dispărut acum două mii de ani, dar a fost redescoperită recent în Turcia de către un profesor.

Planta miraculoasă folosită de grecii antici, pe care aceștia o numeau silphion (silphium), avea flori aurii și era unul dintre cele mai căutate produse din Mediterana chiar înainte de ascensiunea Atenei și a Imperiului Roman. Se crede că planta cu flori galbene atașate de o tulpină groasă era zdrobită, prăjită, sotată și fiartă pentru scopuri medicinale, alimentare și chiar contraceptive. În timpul domniei lui Iulius Cezar, peste o mie de livre din această plantă erau depozitate alături de aur în tezaurul imperial al Romei, iar puieții de silphion erau evaluați la același preț ca argintul. Cu toate acestea, la doar șapte secole după ce planta adorată a fost documentată pentru prima dată crescând de-a lungul coastei din Cyrenaica, în ceea ce este acum Libia modernă, silphionul a dispărut din lumea mediteraneană antică. În ciuda faptului că planta a fost considerată dispărută timp de secole și a dispărut complet din cărțile de istorie, un cercetător de la Universitatea din Istanbul (Turcia), Mahmut Miski, bănuiește că a redescoperit planta miraculoasă folosită de grecii antici.

El crede că Ferula Drudeana care crește pe Muntele Hasan este planta antică antică se află la aproape 1.600 de kilometri de locul unde creștea odinioară. În timp ce studia plantele de pe Muntele Hassan, Miski a determinat că acestea au treizeci de metaboliți secundari cu scopuri medicale. Dintre acești compuși, mulți au proprietăți anticancerigene, contraceptive și antiinflamatorii. Miski crede că analizele viitoare ale plantei vor dezvălui existența a zeci de compuși încă neidentificați, de interes medical. Erica Rowan, profesoară asociată în arheobotanică la Royal Holloway University of London (Anglia), consideră că speculațiile lui Miski sunt plauzibile. „Anticii erau foarte buni la transportul lucrurilor”, subliniază Rowan.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult