Oieritul românesc: Masacrul ovinelor în Tulcea și Timiș

O situație dezastruoasă pentru fermierii români

În județul Tulcea, luna august a adus cu sine un adevărat masacru al oilor, în care aproximativ 10.000 de animale au fost omorâte zilnic. Acestea sunt gazate și îngropate, uneori chiar și de vii, în efortul de a controla focarele de pestă a micilor rumegătoare. Metodele brutale folosite au stârnit un val de indignare și disperare în rândul fermierilor, dar și al opiniei publice. Uniunea Europeană alocă sume considerabile pentru despăgubirea fermierilor afectați, dar acest lucru nu compensează suferința și pierderile reale suferite de aceștia.

În Timiș, situația nu este cu mult diferită. Aproape 14.000 de oi au fost sacrificate din cauza pestei în această zonă, ceea ce a adus fermierii într-o stare de disperare extremă. La ferma lui Ioan Neaga Gagea, una dintre cele mai mari din județ, au fost omorâte 13.000 de oi într-un singur focar. Proprietarii, care au investit ani de muncă și resurse considerabile în aceste animale, se confruntă acum cu un viitor incert.

Prima lovitură grea pentru fermierii din Timiș

Prima lovitură grea pentru fermierii din Timiș a venit atunci când pesta a fost depistată la ferma Gagea SRL, o fermă modernă, cunoscută pentru respectarea strictă a regulilor de igienă și bunăstare animală. Ioan Neaga Gagea, proprietarul fermei, a declarat că nu știe cum a ajuns boala la el în fermă, dat fiind că nu a achiziționat oi din județele afectate și toate animalele cumpărate au fost crotaliate.

„Boala există, dar nu avea nimic animalul și murea. Au murit o grămadă de animale pe care ei nu le iau în considerare pentru despăgubiri”, a spus Gagea, adăugând că este incert dacă va primi sau nu despăgubiri pentru animalele sacrificate. În ciuda pierderilor, el rămâne determinat să-și continue activitatea, afirmând că „voi fi același om cu bani sau fără bani”.

Al Doilea Focar din Clopodia: Disperarea Fermierilor Crește

Un al doilea focar a fost confirmat la sfârșitul lunii august în satul Clopodia, aparținător comunei Jamu Mare, unde au fost sacrificate alte 600 de oi. Fermierii din zonă, deja afectați de secetă și de restricțiile impuse de autorități, sunt în pragul disperării. Lucian Galo, un crescător de animale cu o tradiție familială de generații în această activitate, spune că trăiește sub un stres constant de când a fost depistat primul focar.

„Trebuie să fie și ceva să le putem trata, nu să le omorâm, că de omorât e cel mai ușor”, a declarat Galo. El a subliniat și dificultatea procesului de despăgubire, care se poate întinde pe ani de zile, lăsând fermierii într-o situație economică precară.

Ciobanii au ieșit în stradă

Situația din Timiș a culminat cu protestele ciobanilor care, la începutul lunii septembrie, au ieșit în stradă cerând măsuri care să împiedice uciderea în masă a animalelor. Aceștia au fost chemați la Prefectură pentru discuții cu autoritățile, însă mulți rămân sceptici cu privire la rezultatele acestor întâlniri.

Fermierii se tem că, odată cu sacrificarea oilor de prăsilă, vor pierde ceea ce numesc „matca”, nucleul genetic al turmelor lor, care este esențial pentru refacerea fermelor după eradicarea bolii. Fără acest nucleu, refacerea turmelor și revenirea la activitatea normală ar putea deveni imposibilă.

Viitor sumbru pentru oieritul românesc

Ceea ce se întâmplă în județele Tulcea și Timiș nu este doar o problemă locală, ci o criză națională care amenință să distrugă o parte importantă a sectorului oieritului din România. Măsurile drastice luate pentru controlul pestei micilor rumegătoare, deși necesare pentru protejarea sănătății publice și a altor animale, au un impact devastator asupra fermierilor. Fără un sprijin adecvat și prompt din partea autorităților și a Uniunii Europene, viitorul oieritului în aceste regiuni rămâne sumbru.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult