Trăim într-o țară care moare, o țară furată, ucisă, înjurată. Aplaudăm prostia. O țară care-i ca o pasăre încolțită. Cât încă se mai poate, ridică-te țară, ferită de veștile negre. Suntem vii, la fel de vii ca până mai ieri, deși părem deja cu vată-n nas. Mă cuprinde Greața lui Sartre. Iohannis ne tratează pe toți ca pe niște amante. Personal, îmi pare rău că nu am stat de multe ori să separ grâul de neghină, căzând din lac în puț. Șmecherașii mărunți au pretenții de diriguitori ai moralei sociale. N-am aflat aceste lucruri fine de la analiștii saltimbanci.
Șeful Casei Naționale de Pensii a ajuns mai popular decât Nicolae iorga. Dintr-o pătată a utopiei, pacea a devenit un teritoriu interzis. Nimeni nu vrea să caute sub dărămături mistria și cimentul. Am pus și noi o cărămidă la acest palat al utopiei. Ne-au trecut elanurile și gândurile revanșarde, voința de schimbare/ și ne mulțumim cu ce ni se spune, cu ce ni se dă și cu prea multele fente care ne fac la atenție. Guvernanții își spală mâinile a nevinovăție de până și Pilat din Pont pălește. Noi, ca fraierii, stăm cu buzele umflate. Toți ne închinăm la aceiași zeitate, Banul. De aceea facem din Dan Diaconescu un Trump al nostru. Pentru cotețele TV e o pauză de mâncat. Nouă nu ne trebuie atentate, ne descurcăm și singuri, Ca să înțelegeți cum stă treaba cu dreptatea căci n-avem noi parte de așa ceva. Dacă nimerim clanța de la dormitorul potrivit o să deschidem o televiziune într-o seară și o fătucă creață, fostă gospodină tâmpită, o să ne amintească să ne culcăm. Nu și dacă, Daomne ferește, o să ne sculăm morți. Vai de noi cu așa viitor. Inclusiv cu ucrainenii care ne sfidează și cu războiul lor, doar al lor, la graniță. O otreapă ca Zelenski merită să fie un personaj dintr-un viitor roman, demn de Premiul Nobel.
Acum vrea să joace șeptic cu Marea Neagră. De multe ori fiind în breaslă, am fost chestionat ce are audiovizualul cu presa scrisă. Exact ce are de-a face baba cu mitraliera. Și asta nu mi-a șoptit-o un clapon de la CNA. Presa e un spectacol unic și fascinant. Scena parcă e din Dune sau dintr-o distopie sumbră. Nu adevărul interesează, ci ideologia. Un fel de proces politic din anii 50, iar CNA este copia fidelă a unui tribunal al poporului. Zeii CNA se hrănesc cu sentimentul puterii,, se îmbată cu el, așa cum strămoșii lor olimpieni se amețeau cu ambrozie, iar moșii lor staliniști se pileau cu votcă. Eu am rămas apărător al propriilor idei subordonate adevărulu.
Fac presă ca pe vremuri, cu demisia pe masă și cu șira spinării dreaptă. Cu toții trebuie să luăm model de la martirii temnițelor comuniste. Să nu ne îndoim,, deși la noi nu este o democrație, ci o dictatură de catifea/ Am dat de niște coțofene cu analfabetism funcțional asimptomatic.
Mafia politică ne-a distrus, ne-a homosexualizat. Un fel de Toma care ne produce vomă. Arată ca un BMW din secolul trecut, ca o păpușă Barbie în depresie. Nu există prietenie în hoție. Tot românul e dorit acum de laifuri. Are sânge de hoț. Și înainte băieții migrau la o bere. Majoritatea populației nu înțelege ce se întâmplă cu adevărat. Și nici măcar nu înțelege că nu înțelege. Conspirația asta e pe cât de tristă, pe atât pe atât de dăunătoare.
Totul e stricat la noi, totul e făcut doar din bucăți bolnave. Politica a devenit afacere de tarabă, se îngustează speranța de mai bine, ni se cântă prohodul. Urmează publicitate și revenim imediat.
