M-am convins că, pe la noi, stema stă pe perete, iar banul este legea. Personal, am pierdut prea multe întrebându-mă ce o să zică lumea — o lume care, fie ridică din umeri, fie te înjură după bunul plac. Am ajuns ca nici ai mei să nu mă mai înțeleagă, deși le explic mereu că viața nu este veșnică.
Cu cei apropiați sunt tot mai mult un străin, pentru că vreau să spun adevărul, iar ei nu mă lasă. De fapt, serviciile „speciale” au reușit să-i reducă la o singură luminiță aprinsă: patrimoniul și lovelele. Sunt orbiți de sclipirea aurului, rezervată doar celor aleși dintr-o lungă listă de neamuri și apropiați. Se uită, constată, dar prea puțin le pasă că, din cauza veninului care le colcăie în suflet, tocmai cei pe care pretind că îi apără ajung să pățească lucruri absurde, uneori de-a dreptul cutremurătoare.
Pentru 2026 îmi doresc — vorba colegei mele de redacție, Jana — daune morale pentru 2025. Prea mulți m-au făcut să sufăr, împingându-mă spre limite medicale de care cu greu, și cu ajutorul Bărbosului, am reușit să trec. Unii, cu răutatea lor canceroasă, au ajuns să-mi scurteze din ața pe care o mai am pe cosorul meu. Rog pe Dumnezeu să-i ajute… în consecință.
A venit legea șenilelor peste gură — legea Vexler. Eram sigur că olimpicul fals din fruntea țării o va promulga; unii chiar zvonesc că el ar fi inițiatorul. Mașinăria infernală de falsificat informația își turează motoarele pentru control total. Gura păcătosului ne mai susține apariția. Doar gura. Vocea noastră nu e de vânzare.
Gazetele noastre rămân o picătură de adevăr într-o mare de minciună. Dar din dar se face rai. De aceea, la final de 2025, am pus bazele legale ale asociației Fiii Galațiului de pe Alte Meleaguri. Suntem nouă membri fondatori, gălățeni get-beget, unul mai fain ca altul, pe care vi-i vom prezenta curând. Dacă am fi ONG, ni s-ar putea redirecționa acel 3,5% din impozit de către firmele prietene.
Nicuşor Dan a promulgat legea ștergerii identității naționale — pentru care am luptat, luptăm și vom lupta până la moarte. Totul s-a petrecut chiar de Crăciun, la 36 de ani de când ne-am omorât fostul conducător, mai mult sau mai puțin iubit de popor, dar cu siguranță mai patriot decât cei care i-au urmat. Cutremurător, nu?
S-a instaurat cenzura și autocenzura totală. Ne așteptam la asta, mai ales după „Trenuleț”. O nenorocire nu vine niciodată singură. Adevărul însuși riscă să fie condamnat la închisoare. Dar, repet: adevărul nu este negociabil. Deasupra redacției noastre flutură steagul lui.
Cu consecințele de rigoare, dar mai ales cu marea masă a cititorilor care ne apără, rămânem pe poziții.
Cu plecăciune,
Pompiliu Comșa
