Panait Cerna, pe numele său de naștere Stanciof, de origine bulgară, (n. 25 septembrie 1881, Cerna, județul Tulcea – d. 26 martie 1913, Leipzig) a fost un poet intimist, romantic minor sau tradiționalist român, un epigon al poetului Mihai Eminescu, precum și filosof, critic literar și traducător. Vorbitor nativ al limbii bulgare, Cerna a scris cu toate acestea în română și a dezvoltat un stil tradiționalist, care a fost legat de clasicism și neoclasicism. Un cititor de-al nostru, Anatol Popescu, completează informația spunându-ne că Străbunii mei pe linia maternă erau Stanciu, dar în cărțile bisericești din sec.XIX erau trecuți Станчулов / Stanciulov. Dar nu era vorba despre numele de familie, neapărat, ci „de-a cui este” cutare, de-al lui Stanciu. Satul Erdek-Burnu, județele Ismail (interbelic) și Bolgrad (1856-1878), Basarabia istorică. Posibil și familia lui Panait Cerna să fi fost recenzată de bulgari sau ruși, iar numele Stanciu să-i fi fost slavizat.
Pompiliu Comșa