Petre Roman s-a apucat de scris

Favoritul fetelor de la APACA, dorit ginere chiar de dictatorul Ceaușescu, în combinația cu Zoe, inginer, profesor universitar, este  unul dintre personajele principaale ale bramburelii din 89. A fost cel de-al 53-lea prim-ministru al României între 1989 și 1991. Asta poate și datorită tatălui său, evreul Valter Roman (născut Ernst sau Ernő Neulander, originar din Transilvania), un lider comunist, activ în războiul civil din Spania. Mama sa, Hortensia Vallejo, activistă comunistă, a fost originară dintr-o familie catolică spaniolobască.Are un frate, Raúl, și două surori, Mirella și Carmen. Petre a fost căsătorit cu Mioara Georgescu-Roman cu care are o fiică, Oana Roman. A divorțat în februarie 2007 și apoi s-a recăsătorit cu Silvia Chifiriuc-Roman, cu care are un băiat, Petrus. În 1970 reușește la concursul pentru obținerea unei burse de studii de doctorat, în Franța, la Universitatea “Paul Sabatier” din Toulouse.

În 1971 obține masterul “Diplome d’Etudes Approfondies” și susține, în martie 1974, teza de doctorat la Institutul Mecanica Fluidelor din Toulouse, cu tema « Aerarea naturală a curgerilor cu suprafață liberă » și obține titlul de „doctor în științe”. Devine prin concurs cadru didactic la trei universități din Toulouse (Școala Superioară de Aeronautică, Școala Superioară de Electronică, Informatică și Hidraulică și Universitatea “Paul Sabatier”, prin decret al Ministrului Educației din Franța).  Este  specialist în fizica fluidelor și poluarea mediului. În 1985 i se încredințează conducerea Catedrei de Hidraulică și Mașini Hidraulice de la Facultatea de Energetică.

Din 1990 este profesor universitar iar în aprilie 2000 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Chișinău, Republica Moldova. Este membru al Asociației Internaționale de Cercetări Hidraulice (IAHR). Sunt date biografice poate cunoscute de mulți, dar sigur nu de toată lumea. De aceea, am simțit nevoia să le reamintesc mai ales că în debut de martie ne-am revăzut la ediția a 34-a Congresului Internațional al Universității ieșene Apollonia, când, i s-a conferit nu numai titlul de Doctor Honoris Causa, ci și pe cel de Cetățean de Onoare al Municipiului Iași, la care s-a adăugat o înaltă distincție din partea Marei Loji Naționale Române 1880.

Personal am fost surprins de noua sa ipostază, cea de scriitor, deja cu o operă solidă, de conținut. Dintre cărțile sale de memorii și eseuri să notăm câteva tititluri: Despre pasiune în vremuri de libertate, București, Cartea Românească, 2017, Despre opoziție și putere în vremuri de libertate, București, Cartea Românească, 2019, Normă și întâmplare, Cartea Românească, București, 2022, Neprevăzut și decizie. Fundamente ale gândirii decizionale sub risc și incertitudine, Cartea Românească, București, 2021.  Cele mai multe titluri i-au apărut la Editura ieșeană Cartea Românească Educațional condusă de prof.univ.dr. Vasile, Burlui, cum este și cea pe care mi-a oferit-o cu dedicație, Domesticirea incertitudinii. Cititor de carte bună, vă mărturisesc că am devorat și volumul său din 1992, cu titlul Le devoir de liberte, apărut la Payot din Paris.Volumul dăruit vorbește despre interacțiune sub incertitudine, un domeniu foarte vast, aici el fiind inițiat și cercetat din câteva perspective. Cert este că Petre Roman are talent din belșug și abia aștept să-i citesc și viitoarele volume, ceea ce vă îndemn și pe dvs.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult