157
Erau odată doi miniștri și amândoi erau posomorâți ca și vremea cea rea pentru că mai aveau puțin ,li se termina mandatul și nu aveau încă nimic lăsat ca amintire poporului,sau măcar ca un motiv de investit banii aleșilor.Stând ei așa la o masă într-un restaurant mare din capitală,uneori cât era ziulica de mare ,se gândeau ce să facă!Într-una din zile,ministrul inferior,oftă și îi zise celui mai mare:
– Șefule,de când suntem noi în funcții publice ,încă nu am făcut ceva despre care să se spună mai târziu:„Ăsta e spitalul regional făcut de ministrul cutare”,sau „Asta este școala făcută de ministrul cutărică”!
– Așa e prietene,spuse ministrul cel mare,dar ce putem noi face în fața bugetului care abia ne ajunge nouă?
– Așa e șefu,văd bine,dar știi ce m-am gândit eu astă-noapte?
– Știu dacă o să-mi spui…
– Mâine dimineață când vă treziți,mergem pe malul Dunării și căutăm un loc bun în care să facem un pod mare peste apă,să treacă populația cu mașinile și bac-urile să intre în faliment că nu-s de la partidul nostru …
– E bună tare ideea ta,prietene ministru!
Zis și făcut:Se execută licitație maaare,unde veniră cele mai frumoase firme de construcții din Uniune și din Țară însă doar una câștigă,fiind ce-a mai ieftină de pe piață,că asta se căuta:o firmă ieftină și rapidă.Și a început construcția:Cât ar fi construit unii într-un an ăștia construiau într-o lună și așa,într-un timp mai scurt decât prevedea contractul și împinși de la spate de beneficiar, terminară podul care arăta a fi cel mai mare din țară și cel mai frumos până la data textului.Imediat,pe când asfaltul era încă abia turnat pe o bandă,oficialii s-au adunat la fața locului,cu tot cu miniștrii din poveste chiar și împăratul cel mare care si-a aruncat haina pe o mașină și au tăiat cu foarfeca o panglică legată de balustrăzile podului.S-a filmat,s-au făcut selfiuri și poze din mai multe poziții(electorale)apoi toată lumea a plecat pe la resturantul preferat.A rămas podul,„fierbinte și gol”.A mai durat după tăierea din moț încă jumătate de an (pentru finalizarea lucrărilor)apoi s-a deschis circulația peste apă!Motoarele a sute de mașini au început să bâzâie ca albinele în stup,iar din fiecare ieșea pe geamul lăsat câte un smartfon,o cameră de filmat,un aple pentru poze.Toată lumea se bucura și (probabil)cânta,până într-o zi,când,au început să sară șuruburile de la balustrăzi…Abia peste ceva timp,podul a început să se onduleze ca aluatul pentru covri-dog(câine-covrig)și să se crape ici-colo!A venit din nou firma și s-a apucat de asfaltat.Iar s-a crăpat asfaltul.A început din nou să se circule doar pe o bandă și tot așa(până la data prezentei),iar cetățenii s-au dus supărați din nou să treacă apa cu Bacul până la PANGLICA următoare.Și uite așa,lucrările de întreținere au continuat,peste data dării în folosință și continuă și azi dacă nu s-or fi sfârșit!
Și am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa
– Șefule,de când suntem noi în funcții publice ,încă nu am făcut ceva despre care să se spună mai târziu:„Ăsta e spitalul regional făcut de ministrul cutare”,sau „Asta este școala făcută de ministrul cutărică”!
– Așa e prietene,spuse ministrul cel mare,dar ce putem noi face în fața bugetului care abia ne ajunge nouă?
– Așa e șefu,văd bine,dar știi ce m-am gândit eu astă-noapte?
– Știu dacă o să-mi spui…
– Mâine dimineață când vă treziți,mergem pe malul Dunării și căutăm un loc bun în care să facem un pod mare peste apă,să treacă populația cu mașinile și bac-urile să intre în faliment că nu-s de la partidul nostru …
– E bună tare ideea ta,prietene ministru!
Zis și făcut:Se execută licitație maaare,unde veniră cele mai frumoase firme de construcții din Uniune și din Țară însă doar una câștigă,fiind ce-a mai ieftină de pe piață,că asta se căuta:o firmă ieftină și rapidă.Și a început construcția:Cât ar fi construit unii într-un an ăștia construiau într-o lună și așa,într-un timp mai scurt decât prevedea contractul și împinși de la spate de beneficiar, terminară podul care arăta a fi cel mai mare din țară și cel mai frumos până la data textului.Imediat,pe când asfaltul era încă abia turnat pe o bandă,oficialii s-au adunat la fața locului,cu tot cu miniștrii din poveste chiar și împăratul cel mare care si-a aruncat haina pe o mașină și au tăiat cu foarfeca o panglică legată de balustrăzile podului.S-a filmat,s-au făcut selfiuri și poze din mai multe poziții(electorale)apoi toată lumea a plecat pe la resturantul preferat.A rămas podul,„fierbinte și gol”.A mai durat după tăierea din moț încă jumătate de an (pentru finalizarea lucrărilor)apoi s-a deschis circulația peste apă!Motoarele a sute de mașini au început să bâzâie ca albinele în stup,iar din fiecare ieșea pe geamul lăsat câte un smartfon,o cameră de filmat,un aple pentru poze.Toată lumea se bucura și (probabil)cânta,până într-o zi,când,au început să sară șuruburile de la balustrăzi…Abia peste ceva timp,podul a început să se onduleze ca aluatul pentru covri-dog(câine-covrig)și să se crape ici-colo!A venit din nou firma și s-a apucat de asfaltat.Iar s-a crăpat asfaltul.A început din nou să se circule doar pe o bandă și tot așa(până la data prezentei),iar cetățenii s-au dus supărați din nou să treacă apa cu Bacul până la PANGLICA următoare.Și uite așa,lucrările de întreținere au continuat,peste data dării în folosință și continuă și azi dacă nu s-or fi sfârșit!
Și am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa
