Uitați de clutch-uri de designer, selfie-uri de la dineuri internaționale și discursuri scrise de consilieri de imagine. România tocmai și-a găsit prima doamnă… cu tigaia-ntr-o mână și Antimul în cealaltă. Doamnelor și domnilor, faceți cunoștință cu Mirabela Grădinaru – femeia care nu are certificat de căsătorie, dar are ceea ce lipsește de mult pe la Cotroceni: autenticitate.
Nu e născută în palate și n-a făcut școala vieții la Bruxelles, ci vine din Vaslui, unde a crescut cu mamă învățătoare și probabil cu mai mult bun-simț decât toate manualele de protocol diplomatic la un loc. A ajuns la București, a intrat la Geografie-Franceză și, la un dans pe Phoenix, și-a găsit președintele. N-a fost „dragoste la prima vedere”, ci chimie. (Deci avem și educație STEM în familie.)
Are 41 de ani, doi copii și un soț care încă mai duce fetița la școală. Ce face între timp prima doamnă neoficială? Mic dejun pentru trei, glume de familie și apoi… biroul. O zi pe săptămână. Restul le rezolvă cu laptopul de acasă și cu bunăvoință.
Nu o veți vedea la baluri caritabile cu rochii înflorate, dar o puteți prinde oricând în trafic, între grădiniță și stația de metrou. În loc de gărzi de corp, are geantă de mamă multitasking. În loc de poză de copertă, are: „Se trezește și Nicușor, o trezim pe Aheea, luăm micul dejun împreună și râdem.” O clipă de normalitate, rară în politica românească, unde și mesele de familie vin cu antemergători și contracte de imagine.
Când tabloidele au început să scormonească după botezuri și religii, Mirabela a răspuns simplu: „Suntem o familie creștin-ortodoxă. Ne-am botezat copiii. Restul sunt minciuni.” N-a fost nevoie de comunicate oficiale, doar de o propoziție spusă drept.
A avut și momente grele – despre care a vorbit cu demnitate, fără melodramă. Copiii ei sunt „prioritatea zero”, iar iubirea nu are nevoie de acte, doar de prezență, răbdare și un termos de ceai în geantă, la nevoie.
Concluzia Trompetei? Mirabela Grădinaru nu e prima doamnă „de carton”. Nu are PR, dar are caracter. Nu are funcție oficială, dar are influență reală – în viața copiilor, în echilibrul familiei, în imaginea unei Românii care vrea, în sfârșit, ceva normal.
