Regele animalelor

REGELE ANIMALELOR
(Poveste de adormit copiii)
A fost odată un Motan.Înainte de a deveni regele animalelor,a început încă de pe atunci să-și facă de cap pentru că a simțit mirosul prostiei acestora.Fiind la conducerea unei pădurici a mers într-o zi în biroul cu acte de proprietate și și-a ales câteva scorburi de copaci mai mari și mai încăpătoare.Într-o zi,un iepuraș -proprietar s-a dus să-și caute dreptatea la consiliul animăluțelor insignifiante.A explicat că este scorbura lui cu acte și martori,a plâns,s-a tăvălit,a venit și soția lui iepuroaica, s-a văicărit și ea,însă degeaba!În toiul discuției ,viitorul rege al junglei s-a ridicat pe cele patru picioare și a ordonat ca iepurașul să iasă imediat din sală că el a ales scorbura și nu are decât să umble prin poene să-și caute dreptatea!Mai târziu, Motanul,a închiriat scorburile,scoțând o grămadă de leuți pe ele.Când au venit alegerile ,Motanul nostru a fost ales Regele junglei,două mandate la rând.A început atunci să facă curățenie în turmă.Orice animal care se ridica un pic pe picioarele din spate era imediat băgat la cușcă sau dat afară din conducerea junglei,conducere care nu făcea nimic fără ordinul Motanului iar acesta,după ce răgea de câteva ori cu putere își lua pisica și plecau prin savană la plimbare.Se duceau la munte,se duceau la mare,apoi au început să plece pe alte tărâmuri nemaiîntâlnite până atunci.Întâi au plecat călare pe o buturugă,lăsându-se în voia apelor curgătoare.Mai târziu,au adunat mai mulți leuți de la animale ,cam cât ar fi cheltuit ele pe hrană vreo cinci ani și au plătit chiar niște oameni adevărați care mânau o pasăre mare din fier,cu duș ,saună,fotolii și televizor.Într-o zi, Pisicoica îi spuse când stăteau la umbra unui palmier bogat:„Eu zic că este cam mult ce ai făcut până acum Motanule drag! Este posibil să se trezească animăluțele și să înceapă să facă scandal.Asta ne-ar lipsi…”!
„Stai liniștită!Nu-i duce capul…m-am gândit și la asta…”!„Da,dar unii nu prea au ce mânca,au scorburile mici și sărăcăcioase și taxe prea mari ca să te mai susțină…”! „Ghinion”, zise Motanul! După multe plimbări aiurea,doar pentru relaxare personală, Motanul a vrut un post printre oameni,să intre la conducerea lor după ce își încheie mandatele în junglă. A fost însă refuzat politicos,mai ales că se apropia de ieșirea din sistem. Văzând acestea, Motanul își făcu provizii multe,multe și le ascunse în altă junglă așa că își asigură viitorul și nu-i mai păsa de nimic. Mai făcu totuși o ultimă forțare și ceru animalelor să fie ales într-un post mai mic după încheierea mandatelor de Motan plin.Nu s-a rezolvat,animalele s-au întors unele împotriva altora și au început să se certe.Atunci Motanul,a râs în sinea lui și i-a zis Pisicoaicei:„Ăștia ori sunt proști ori sunt precauți!Mergem la ai mei în junglă și o să trăim îndestulați până la adânci bătrâneți”!Și am încălecat pe -o șa…și am rămas tot așa…exact ca și mai-nainte,când orbul era președinte…

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult