Să ne amintim de ILEANA ȘIPOTEANU

Deşi debutul Ilenei Șipoteanu avea loc în 1983, artista consideră că primii pași într-o carieră, într-o activitate artistică oficială, s-au făcut doi ani mai târziu, în 1985, atunci când se angaja, pentru prima dată, într-un teatru profesionist; din 1992, a devenit solistă a Teatrului de revistă „Fantasio”… În 1986, obținea o menţiune la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia”/secţiunea „Interpretare”, doi ani mai târziu premiul Presei la Festivalul „Lira de aur”-Bratislava; demnă de menționat este succesiunea 1992, 1993, 1994 – atunci când a primit premiul „Doina Badea” al „Festivalul(ui) Teatrelor de Revistă”… „Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film” i-a acordat, în cuprinsul „Galei UARF” (2016), Premiul de excelenţă cu prilejul împlinirii a 30 de ani de activitate artistică… Ileana Şipoteanu a avut numeroase apariţii la radio şi televiziune, peste 100 de cântece (înregistrate), prezenţă în concertele şi spectacolele de revistă ale teatrelor muzicale „Constantin Tănase” (Bucureşti), „Nicolae Leonard” (Galaţi), „Majestic” (Ploieşti). Repertoriul său (șlagăre precum „Ce mult te-am iubit”, „Ai venit prea târziu”, „Iubeşte-mă aşa cum te iubesc”, „Am trup de ceaţă”, „De ce-s ochii tăi albaştri”, „Mă voi gândi la tine”) s-ar confunda cu povestea de dragoste şi de viaţă trăită alături de Dumitru Lupu (inițiatorul festivalului „Mamaia copiilor”, se născuse pe 25 mai 1952, în Giurgiu; a absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”-București/secția „Canto”; a fost membru al „Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor” din România și al „Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film” din România, profesor universitar doctor la Universitatea „Ovidius”-Constanța, dirijor al orchestrei Teatrului „Alexandru Davila” din Pitești, al Teatrului de revistă „Fantasio”-Constanța; prin vrerea lui Dumnezeu, pe 22 iulie 2017 /chiar la aniversarea zilei de naștere/ Ileana Şipoteanu și-a luat rămas bun de la Dumitru Lupu…

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult