SĂ NU REVII, BĂDIE, EMINESCU

SĂ NU REVII, BĂDIE, EMINESCU

***

Să nu revii,bădie ,Eminescu,

Că-n lume-i frig și-i dor amar,

La steaua ta,departe-n ceruri,

Mai cald e-acuma ca-n gerar.

Să nu revii, bădie,să te doară,

Cum plâng pădurile de jale,

Că-i stins Luceafărul de seară,

Iar dorul tău încet dispare.

Pe-aici,iubirea e-o trufie,

Și versul tău s-a cam uitat,

S-au șters izvoarele-n câmpie,

Iar lacul tău e-acum secat.

Să nu revii,bădie,că-i durere,

Și viața-i plină de oftat,

Cuvintele nu au putere,

Iar dorul tău e-ngenunchiat.

Rămâi pe cerul tău în pace,

Unde doar stelele veghează,

Pe-aici e vânt și luna tace,

Iar ce e vechi,nu prea contează.

Să nu revii,bădie ,Eminescu,

Luceafărul să-ți fie culme,

Căci doar o parte îți mai poartă,

Dorul din vers,astăzi prin lume…