Harghita, România – Una dintre cele mai mari și mai vechi comori subterane ale țării, Salina Praid, nu mai e doar un obiectiv turistic cu miros de aerosoli și suveniruri cu Dracula. E acum o bombă ecologică și economică, cu ceasul spart și cu cheia pierdută.
Atenție: O parte din salină s-a prăbușit deja. Și nu, nu e o metaforă despre administrația publică din zonă – deși ar putea fi.
În timp ce autoritățile „monitorizează” situația de pe margine (a se citi: beau o cafea și dau vina pe ploile din calendar), localnicii… se uită. Unii fac live pe Facebook, alții se uită la groapă ca la televizor: fără să schimbe canalul, fără să intervină, doar cu o oarecare „miorlăială” în fundal.
Apă s-a dus, sare s-a dus. Venit? Doar prin visație.
După decenii în care salina a fost singura sursă reală de venit a zonei – aducând turiști, aerosoli, sare și speranță – cetățenii, împreună cu administrația, au reușit performanța națională de a distruge cu mâna lor ceea ce era de neînlocuit. Defrișări, construcții haotice, drenaje uitate și zero planuri de intervenție au transformat comoara în crater.
Inundații și un viitor lac sărat… din indiferență amară
Acum, inundațiile recente au agravat criza. Apele din râurile Târnavei au început să se infiltreze în golurile salinei, punând în pericol integritatea întregii structuri subterane. Se vorbește în șoaptă despre un lac sărat care se poate forma la suprafață – un mic Marea Moartă cu papanași la poartă.
Dar să nu disperăm: autoritățile s-au mobilizat! Nu cu pompe, ingineri sau soluții, ci cu… comunicate. Pregătesc „scenarii”, „planuri de urgență” și „modele 3D ale dezastrului” – perfect inutile în fața realității care deja crapă la propriu.
Și acum, cireșica pe colivă: Sarea strategică a României, în mâinile cui?
Și acum, cireșica pe colivă: Sarea strategică a României, în mâinile cui?
Într-un act de poetică ironie administrativă, Salina Praid – rezerva națională de sare a României – este administrată de ROMSALT Praid, firmă aflată probabil sub influența liderilor UDMR si a guvernului de la Budapesta, într-o zonă cu majoritate UDMR. Cum zic oamenii din zonă: „nici măcar sare nu mai știm păstra, darămite onoare!”
Ce e și mai trist? Nu faptul că zona este condusă de UDMR, ci că statul român a abandonat-o complet, lăsând-o pradă politizării, nepăsării și infiltrațiilor (de apă, de castori și de interese).
În loc de concluzie: Nu ne spuneți că n-ați știut. A fost acolo sub nasul tuturor.
Și totuși, ne întrebăm: unde ne sunt si unde au fost specialiștii? Unde au fost jurnaliștii de investigație? Unde sunt miniștrii care promiteau „protecția resurselor naționale”?
S-au pierdut, probabil, în cea mai adâncă mină din România: MINA DE INDIFERENȚĂ.
